Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru dezasamblare

dezasambla vt [At: DN2 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęsassambler] (C.i. asamblaje de piese) A desface ├«n p─âr╚Ťi componente.
dezasambl├íre sf [At: SC├éNTEIA, 1975, nr. 10.331 / Pl: ~lß║»ri / E: dezasambla] Desfacere a asamblajelor de piese ├«n p─âr╚Ťi componente Si: dezasamblat1.
DEZASAMBL├ü, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. ÔÇô Din fr. d├ęsassembler.
DEZASAMBL├üRE, dezasambl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a dezasambla. ÔÇô V. dezasambla.
DEZASAMBL├ü, dezasamblez, vb. I. Tranz. A desface un asamblaj de piese. ÔÇô Din fr. d├ęsassembler.
DEZASAMBL├üRE, dezasambl─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a dezasambla. ÔÇô V. dezasambla.
*dezasamblá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezasambleáză
dezasambl├í vb. Ôćĺ asambla
A dezasambla Ôëá a asambla, a monta
Dezasamblare Ôëá asamblare, montare
DEZASAMBL├ü vb. I. tr. A demonta, a desface un ansamblu. [Cf. fr. d├ęsassembler].
DEZASAMBL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a dezasambla. [< dezasambla].
DEZASAMBL├ü vb. tr. 1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese. 2. (inform.) a transpune invers un program de cod-ma╚Öin─â ├«n mnemonicele limbajului de asamblare. (< fr. d├ęsassembler)
A DEZASAMBL├ü ~├ęz tranz. A face s─â se dezasambleze; a dezagrega; a descompune; a disocia. /<fr. d├ęsassembler
A SE DEZASAMBL├ü se ~e├íz─â intranz. (asamblaje) A se separa ├«n elementele constitutive; a se dezagrega; a se descompune; a se desface; a se dispcia. /<fr. d├ęsassembler

Dezasamblare dex online | sinonim

Dezasamblare definitie

Intrare: dezasambla
dezasambla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dezasamblare
dezasamblare substantiv feminin