Dicționare ale limbii române

26 definiții pentru dezarticulare

dezarticulá1 [At: LM / S și: (înv) desa~ / E: fr désarticuler] 1 vt (Med; c.i. membre sau părți ale lor) A amputa la nivelul unei articulații. 2 vr (D. oase) A ieși din articulație Si: a se disloca. 3 vr (D. un organism, un tot organic etc.) A-și pierde unitatea, coeziunea Si: a (se) dezmembra, a (se) dezagrega. 4 vt A anula.
dezarticula2 vt [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~léz / E: dez- + articula] 1 (Rar; c.i. cuvinte, silabe și alte sunete ale vorbirii) A separa. 2 (Rar) A suprima articolul de la cuvinte articulate.
dezarticuláre1 sf [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desa~ / Pl: ~lắri / E: dezarticula1] 1 (Med) Amputare a unui membru sau a unei părți a acestuia la nivelul unei articulații Si: (liv) dezarticulație, dezarticulat1 (1). 2 Pierdere a unității unui organism, unui tot organic etc. Si: dezmembrare, dezagregare, (liv) dezarticulație, dezarticulat1 (2), dezarticulație (1). 3 Anulare.
dezarticuláre2 sf [At: MDA ms / Pl: ~lắri / E: dezarticula2] (Rar) 1 Operație de separare a cuvintelor, a silabelor și a altor sunete ale vorbirii Si: (rar) dezarticulat2 (1), dezarticulație (2). 2 Suprimare a articolului de la cuvintele articulate Si: (rar) dezarticulat2 (2).
DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.
DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; dezarticulație. – V. dezarticula.
DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. 1. Tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulații. 2. Refl. (Despre oase) A ieși din articulații; a se disloca. 3. Refl. Fig. A-și pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.
DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; dezarticulație. – V. dezarticula.
DEZARTICULÁ, dezarticulez, vb. I. Tranz. A scoate (un membru) din articulație (printr-o operație chirurgicală). ♦ Refl. (Despre oase) A ieși din încheieturi, a se disloca; fig. (despre un organism, un tot organic) a-și pierde coeziunea, a se dezagrega.
DEZARTICULÁRE, dezarticulări, s. f. Acțiunea de a (se) dezarticula; scoatere sau ieșire din articulație, dislocare.
!dezarticulá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarticuleáză
!dezarticuláre (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarticulắrii; pl. dezarticulắri
dezarticulá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarticuléz, 3 sg. și pl. dezarticuleáză
dezarticuláre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezarticulării; pl. dezarticulări
DEZARTICULÁ vb. v. luxa.
DEZARTICULÁRE s. v. luxație.
DEZARTICULÁ vb. I. tr. A scoate un membru din încheietură, din articulație. ♦ refl. (Despre oase) A ieși din articulații; (fig.) a se sfărâma, a se spulbera, a se dezagrega. [Cf. fr. désarticuler].
DEZARTICULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulație. [< dezarticula].
DEZARTICULÁ vb. I. tr. 1. (med.; despre membre) a face să iasă din articulație. 2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulații. II. refl. 1. (despre oase) a ieși din încheieturi. 2. a-și pierde coeziunea, a se dezmembra. (< fr. désarticuler)
A DEZARTICULÁ ~éz tranz. 1) (membre) A scoate din articulație (printr-o operație chirurgicală). 2) A desface în părțile componente; a dezmembra. /<fr. désarticuler
A SE DEZARTICULÁ mă ~éz intranz. 1) (despre membre) A ieși din articulație; a se disloca; a se luxa; a se scrânti. 2) (despre comunități) A pierde coeziunea internă; a se dezagrega; a se dezmembra; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. /<fr. désarticuler
dezarticulà v. 1. a face o amputare în articulațiuni: a dezarticula un umăr; 2. Anat. a separa oasele unui schelet.
* dezarticulațiúne f. (fr. désarticulation). Acțiunea de a dezarticula. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
* dezarticuléz v. tr. (fr. désarticuler). Scot din articulațiune, desfac un schelet, o mașină. Fac o amputare la articulațiunĭ.
DEZARTICULA vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)
DEZARTICULARE s. (MED.) deplasare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

dezarticulare definitie

dezarticulare dex

Intrare: dezarticula
dezarticula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezarticulare
dezarticulare substantiv feminin
  • silabisire: dez-