Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru dezarmat

dezarm├í [At: IST. CAROL XII, 36 r/8 / V: (├«nv) disa~ / S ╚Öi: desa~ / Pzi: ~m├ęz / E: fr d├ęsarmer] 1-2 vtrp (C.i. oameni) A (se) obliga s─â predea armele, ├«nl─âtur├ónd orice posibilitate de atac ├«narmat. 3 vt (Spc) A face (printr-o lovitur─â special─â cu sabia, floreta sau spada) s─â sar─â sabia (sau floreta, spada) din m├óna adversarului. 4 vt (C.i. nave, mai ales de r─âzboi) A deposeda de armament, nepermi╚Ť├ónd p─âr─âsirea radei portului. 5 vt (C.i. arme) A bloca mecanismul de tragere. 6 vi (Cu privire la state) A pune ├«n aplicare un ansamblu de m─âsuri ├«n vederea reducerii sau lichid─ârii armamentului (mai ales a armelor de exterminare ├«n mas─â) ╚Öi a mic╚Öor─ârii for╚Ťelor armate. 7-8 vtr (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A deveni mai pu╚Ťin ostil Si: a (se) ├«mbl├ónzi, a (se) potoli. 9-10 vtr (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A pune ├«n imposibilitatea de a (se) opune Si: a (se) anihila. 11 vt (├Ävr) A civiliza. 12 vi (Pex; mai ales ├«n form─â negativ─â) A ├«nceta o ac╚Ťiune Si: a capitula.
dezarmát1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: dezarma] 1-11 (Rar) Dezarmare (1-11).
dezarm├ít2, ~─â a [At: HELIADE, O. I, 329 / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: dezarma] 1 (D. oameni) Care a fost deposedat de arme. 2 Ne├«narmat. 3 (D. oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Lipsit de posibilitatea de (a se) opune Si: bl├ónd, neputincios, slab. 4 Care nu are condi╚Ťiile necesare succesului.
DEZARM├ü, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva s─â predea armele. 2. Intranz. ╚Öi tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-╚Öi) lichida sau a(-╚Öi) limita for╚Ťele armate ╚Öi armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva s─â renun╚Ťe la o ac╚Ťiune, a pune pe cineva ├«n imposibilitate de a riposta. ÔÇô Din fr. d├ęsarmer.
DEZARM├üT, -─é, dezarma╚Ťi, -te, adj. 1. C─âruia i s-au luat armele, care nu mai este ├«narmat. 2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reac╚Ťiona; lipsit de ap─ârare; care nu ╚Ötie s─â se descurce ├«n via╚Ť─â, care este ├«nvins de ├«mprejur─âri. ÔÇô V. dezarma.
DEZARM├ü, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva s─â predea armele. 2. Intranz. ╚Öi tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-╚Öi) lichida sau a(-╚Öi) limita for╚Ťele armate ╚Öi armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva s─â renun╚Ťe la o ac╚Ťiune, a pune pe cineva ├«n imposibilitate de a riposta. ÔÇô Din fr. d├ęsarmer.
DEZARM├üT, -─é, dezarma╚Ťi, -te, adj. 1. C─âruia i s-au luat armele, care nu mai este ├«narmat. 2. Fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reac╚Ťiona; lipsit de ap─ârare; care nu ╚Ötie s─â se descurce ├«n via╚Ť─â, care este ├«nvins de ├«mprejur─âri. ÔÇô V. dezarma.
DEZARM├ü, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua (cuiva) armele, a sili (pe cineva) s─â predea armele. Solda╚Ťii au dezarmat pe du╚Ömani. ÔÖŽ (Scrim─â) A face (printr-o lovitur─â cu sabia sau cu floreta) s─â cad─â sabia din m├«na adversarului. 2. Intranz. (Despre state) A desfiin╚Ťa sau a mic╚Öora ├«narmarea ╚Öi for╚Ťele militare. 3. Tranz. A scoate dintr-un fort sau dintr-o cetate armamentul, ├«n special piesele de artilerie; a scoate de pe un vas de r─âzboi armamentul ╚Öi a retrage echipajul. 4. Tranz. Fig. A face (pe cineva) s─â p─âr─âseasc─â lupta; a face (pe cineva) incapabil s─â atace; a lua (cuiva) posibilitatea de contraac╚Ťiune sau de ├«mpotrivire la ceva. Mai bine s─â lucra╚Ťi... c─â de nu, v─â r─âstoarn─â reac╚Ťionarii... Fuga lui Bibescu la Bra╚Öov i-a speriat, dar nu i-a dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 105. Nu doar c─â mi-e team─â de intrigile proaste ale lui Ca╚Ťa- vencu, dar n-ar fi r─âu s─â-l dezarm─âm cu des─âv├«r╚Öire ╚Ö-apoi s─â-l lucr─âm pe onorabilul. CARAGIALE, O. I 107.
DEZARM├üT, -─é, dezarma╚Ťi, -te, adj. 1. C─âruia i s-au luat armele; f─âr─â arme, ne├«narmat. Eram deghiza╚Ťi... Ionescu Onoriu dezarmat, Curt cu biciul, eu cu armele la mine. SADOVEANU, P. M. 122. Domnule maior... nu uita╚Ťi c─â e prizonier ╚Öi e dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 36. Curierul de la cariola cu bani... era singur, dezarmat; jandarmul r─âm─âsese ├«n urm─â. MACEDONSKI, O. II 411. 2. Fig. Lipsit de voin╚Ť─â ╚Öi de curaj ├«n via╚Ť─â; lipsit de puterea de a reac╚Ťiona; lipsit de ap─ârare. Se socotea... dezarmat, c├«nd ├«nt├«mplarea ├«l punea ├«n situa╚Ťii nea╚Öteptate. REBREANU, R. I 19.
!dezarmá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarmeáză
dezarm├í vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezarme├íz─â
dezarm├ít adj. m., pl. dezarm├í╚Ťi; f. sg. dezarm├ít─â, pl. dezarm├íte
A dezarma Ôëá a ├«narma
Dezarmat Ôëá ├«narmat
DEZARM├ü vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva s─â predea armele. ÔÖŽ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de sup─ârare, a pune pe cineva ├«n imposibilitatea de a se opune la ceva. ÔÖŽ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de lupt─â) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renun╚Ťa la preg─âtiri militare, a desfiin╚Ťa sau a reduce ├«narm─ârile. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortifica╚Ťie; a lua armamentul de pe o nav─â de r─âzboi. [Cf. fr. d├ęsarmer].
DEZARM├üT, -─é adj. Care nu este ├«narmat; care a pierdut armele (├«n lupt─â). ÔÖŽ (Fig.) Pus ├«n imposibilitate de a se opune la ceva, ├«nvins; ├«mp─âcat. [Cf. fr. d├ęsarm├ę].
DEZARM├ü vb. I. tr. 1. a lua armele cuiva, a-l sili s─â predea armele. ÔŚŐ (fig.) a pune pe cineva ├«n imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de sup─ârare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortifica╚Ťie, de pe o nav─â de r─âzboi. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renun╚Ťa la preg─âtiri militare, a desfiin╚Ťa sau a reduce ├«narm─ârile. (< fr. d├ęsarmer)
A DEZARM├ü ~├ęz 1. tranz. 1) (persoane) A lipsi de arme; a sili s─â depun─â armele. 2) A lipsi de un instrument sau de un obiect necesar. 3) fig. (persoane) A face incapabil s─â riposteze (comb─ât├óndu-i argumentele). 2. intranz. (despre state) A lichida (total sau par╚Ťial) armamentul ╚Öi for╚Ťele armate; a demilitariza. /<fr. d├ęsarmer
dezarmà v. 1. a lua cuiva armele; 2. a îndupleca, a potoli pe cineva.
* dezarm├ęz v. tr. (d. armez or─ş d. fr. d├ęsarmer). Despo─ş de arme. Fig. ├Ämbl├«nzesc, potolesc, ├«nduplec: bun─âtatea lu─ş te dezarmeaz─â. Pun bateria ├«n repaus: a dezarma o pu╚Öc─â. V. intr. (d. fr.). A ├«nceta lupta. A-╚Ť─ş reduce or─ş a-╚Ť─ş suprima armamentu.

Dezarmat dex online | sinonim

Dezarmat definitie

Intrare: dezarma
dezarma verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezarmat
dezarmat adjectiv