Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru dezarmare

dezarm├í [At: IST. CAROL XII, 36 r/8 / V: (├«nv) disa~ / S ╚Öi: desa~ / Pzi: ~m├ęz / E: fr d├ęsarmer] 1-2 vtrp (C.i. oameni) A (se) obliga s─â predea armele, ├«nl─âtur├ónd orice posibilitate de atac ├«narmat. 3 vt (Spc) A face (printr-o lovitur─â special─â cu sabia, floreta sau spada) s─â sar─â sabia (sau floreta, spada) din m├óna adversarului. 4 vt (C.i. nave, mai ales de r─âzboi) A deposeda de armament, nepermi╚Ť├ónd p─âr─âsirea radei portului. 5 vt (C.i. arme) A bloca mecanismul de tragere. 6 vi (Cu privire la state) A pune ├«n aplicare un ansamblu de m─âsuri ├«n vederea reducerii sau lichid─ârii armamentului (mai ales a armelor de exterminare ├«n mas─â) ╚Öi a mic╚Öor─ârii for╚Ťelor armate. 7-8 vtr (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A deveni mai pu╚Ťin ostil Si: a (se) ├«mbl├ónzi, a (se) potoli. 9-10 vtr (C.i. oameni sau manifestarea sentimentelor lor) A pune ├«n imposibilitatea de a (se) opune Si: a (se) anihila. 11 vt (├Ävr) A civiliza. 12 vi (Pex; mai ales ├«n form─â negativ─â) A ├«nceta o ac╚Ťiune Si: a capitula.
dezarm├íre sf [At: AR (1837), 366 1/1 / S ╚Öi: desa~ / Pl: ~mß║»ri / E: dezarma] 1 Determinare a pred─ârii armelor, cu scopul ├«nl─âtur─ârii posibilit─â╚Ťii unui atac ├«narmat. 2 (Spc) Determinare (printr-o lovitur─â special─â cu sabia, floreta sau spada) a ├«nl─âtur─ârii sabiei (sau floretei sau spadei) din m├óna adversarului. 3 Deposedare de armament a unei nave, mai ales de r─âzboi nepermi╚Ť├ónd p─âr─âsirea radei portului. 4 Blocare a mecanismului de tragere al armelor. 5 (Cu privire la state) Punere ├«n aplicare a unui ansamblu de m─âsuri ├«n vederea reducerii sau lichid─ârii armamentului (mai ales a armelor de exterminare ├«n mas─â) ╚Öi a mic╚Öor─ârii for╚Ťelor armate. 6 Reducere a ostilit─â╚Ťii cuiva Si: ├«mbl├ónzire, potolire. 7 Punere ├«n imposibilitatea de a (se) opune Si: anihilare. 8 (├Ävr) Civilizare. 9 ├Äncetare a unei ac╚Ťiuni Si: capitulare. 10 Opera╚Ťie de demontare ╚Öi debarcare a armelor de lupt─â de pe o nav─â de r─âzboi. 11 (Pex) Reducere a echipajului unei nave c├ónd aceasta se scoate din func╚Ťiune pe o durat─â mai lung─â.
DEZARM├ü, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva s─â predea armele. 2. Intranz. ╚Öi tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-╚Öi) lichida sau a(-╚Öi) limita for╚Ťele armate ╚Öi armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva s─â renun╚Ťe la o ac╚Ťiune, a pune pe cineva ├«n imposibilitate de a riposta. ÔÇô Din fr. d├ęsarmer.
DEZARM├üRE, dezarm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a dezarma; ansamblu de m─âsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor ╚Öi a for╚Ťelor armate, ├«n primul r├ónd a armelor de distrugere ├«n mas─â. ÔÇô V. dezarma.
DEZARM├ü, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva s─â predea armele. 2. Intranz. ╚Öi tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-╚Öi) lichida sau a(-╚Öi) limita for╚Ťele armate ╚Öi armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva s─â renun╚Ťe la o ac╚Ťiune, a pune pe cineva ├«n imposibilitate de a riposta. ÔÇô Din fr. d├ęsarmer.
DEZARM├üRE, dezarm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a dezarma; ansamblu de m─âsuri privind lichidarea sau limitarea armamentelor ╚Öi a for╚Ťelor armate, ├«n primul r├ónd a armelor de distrugere ├«n mas─â. ÔÇô V. dezarma.
DEZARM├ü, dezarmez, vb. I. 1. Tranz. A lua (cuiva) armele, a sili (pe cineva) s─â predea armele. Solda╚Ťii au dezarmat pe du╚Ömani. ÔÖŽ (Scrim─â) A face (printr-o lovitur─â cu sabia sau cu floreta) s─â cad─â sabia din m├«na adversarului. 2. Intranz. (Despre state) A desfiin╚Ťa sau a mic╚Öora ├«narmarea ╚Öi for╚Ťele militare. 3. Tranz. A scoate dintr-un fort sau dintr-o cetate armamentul, ├«n special piesele de artilerie; a scoate de pe un vas de r─âzboi armamentul ╚Öi a retrage echipajul. 4. Tranz. Fig. A face (pe cineva) s─â p─âr─âseasc─â lupta; a face (pe cineva) incapabil s─â atace; a lua (cuiva) posibilitatea de contraac╚Ťiune sau de ├«mpotrivire la ceva. Mai bine s─â lucra╚Ťi... c─â de nu, v─â r─âstoarn─â reac╚Ťionarii... Fuga lui Bibescu la Bra╚Öov i-a speriat, dar nu i-a dezarmat. CAMIL PETRESCU, B. 105. Nu doar c─â mi-e team─â de intrigile proaste ale lui Ca╚Ťa- vencu, dar n-ar fi r─âu s─â-l dezarm─âm cu des─âv├«r╚Öire ╚Ö-apoi s─â-l lucr─âm pe onorabilul. CARAGIALE, O. I 107.
DEZARM├üRE, dezarm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a dezarma. 1. Luarea cu for╚Ťa a armelor (cuiva). Magheru smulge prin surprindere sabia unui ofi╚Ťer, c─âci pe a lui, ca ╚Öi pe a lui Tell, i-o luaser─â ├«n momentul dezarm─ârii. CAMIL PETRESCU, B. 116. 2. Desfiin╚Ťare (total─â sau par╚Ťial─â) a for╚Ťelor militare sau a mijloacelor de preg─âtire de r─âzboi ale unui stat. Delega╚Ťia sovietic─â la Organiza╚Ťia Na╚Ťiunilor Unite a pus ├«n repetate r├«nduri problema dezarm─ârii. 3. Scoaterea armamentului (├«n special a pieselor de artilerie) dintr-un fort sau dintr-o cetate; scoaterea armamentului ╚Öi retragerea echipajului de pe un vas de r─âzboi. 4. Fig. Luarea posibilit─â╚Ťii de contraac╚Ťiune sau de ├«mpotrivire a cuiva la ceva.
!dezarmá (a ~) (de-zar-/dez-ar-) vb., ind. prez. 3 dezarmeáză
!dezarmáre (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarmắrii; pl. dezarmắri
dezarm├í vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezarme├íz─â
dezarmáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări
A dezarma Ôëá a ├«narma
Dezarmare Ôëá ├«narmare
DEZARM├ü vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva s─â predea armele. ÔÖŽ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de sup─ârare, a pune pe cineva ├«n imposibilitatea de a se opune la ceva. ÔÖŽ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de lupt─â) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renun╚Ťa la preg─âtiri militare, a desfiin╚Ťa sau a reduce ├«narm─ârile. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortifica╚Ťie; a lua armamentul de pe o nav─â de r─âzboi. [Cf. fr. d├ęsarmer].
DEZARM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a dezarma ╚Öi rezultatul ei; renun╚Ťare la ├«narmare ╚Öi reducere p├ón─â la desfiin╚Ťare a for╚Ťelor armate existente, inclusiv a organiza╚Ťiilor militare. [< dezarma].
DEZARM├ü vb. I. tr. 1. a lua armele cuiva, a-l sili s─â predea armele. ÔŚŐ (fig.) a pune pe cineva ├«n imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de sup─ârare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortifica╚Ťie, de pe o nav─â de r─âzboi. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renun╚Ťa la preg─âtiri militare, a desfiin╚Ťa sau a reduce ├«narm─ârile. (< fr. d├ęsarmer)
DEZARM├üRE s. f. ac╚Ťiunea de a dezarma; complex de m─âsuri prin aplicarea c─ârora se urm─âre╚Öte lichidarea sau limitarea armamentelor ╚Öi a for╚Ťelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere ├«n mas─â. (< dezarma)
A DEZARM├ü ~├ęz 1. tranz. 1) (persoane) A lipsi de arme; a sili s─â depun─â armele. 2) A lipsi de un instrument sau de un obiect necesar. 3) fig. (persoane) A face incapabil s─â riposteze (comb─ât├óndu-i argumentele). 2. intranz. (despre state) A lichida (total sau par╚Ťial) armamentul ╚Öi for╚Ťele armate; a demilitariza. /<fr. d├ęsarmer
DEZARM├üRE f. 1) v. A DEZARMA. 2) Ansamblu de m─âsuri luate ├«n vederea lichid─ârii sau reducerii armamentului ╚Öi for╚Ťelor armate ale unor state. /v. a dezarma
dezarmà v. 1. a lua cuiva armele; 2. a îndupleca, a potoli pe cineva.
dezarmare f. 1. ac╚Ťiunea de a dezarma; 2. licen╚Ťiarea trupelor.
* dezarm├ęz v. tr. (d. armez or─ş d. fr. d├ęsarmer). Despo─ş de arme. Fig. ├Ämbl├«nzesc, potolesc, ├«nduplec: bun─âtatea lu─ş te dezarmeaz─â. Pun bateria ├«n repaus: a dezarma o pu╚Öc─â. V. intr. (d. fr.). A ├«nceta lupta. A-╚Ť─ş reduce or─ş a-╚Ť─ş suprima armamentu.

Dezarmare dex online | sinonim

Dezarmare definitie

Intrare: dezarma
dezarma verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezarmare
dezarmare substantiv feminin
  • silabisire: dez-