dezarmant definitie

9 definiții pentru dezarmant

dezarmánt, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 524 / Pl: ~nți, ~e / E: fr désarmant] (D. oameni și manifestările lor; și fig) Care anihilează puterea de a reacționa, determinând renunțarea la conflict.
DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.
DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunțe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.
DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanți, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacționa (a cuiva); care face (pe cineva) să părăsească lupta, să capituleze. Dezarmante metamorfoze (scară în loc de seară, național în loc de rațional) care înșală ochiul oricărui corector. CAMIL PETRESCU, T. III 524.
!dezarmánt (de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarmánți; f. dezarmántă, pl. dezarmánte
dezarmánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezarmánți; f. sg. dezarmántă, pl. dezarmánte
DEZARMÁNT, -Ă adj. Care potolește furia. ♦ Care face pe cineva să părăsească lupta. [Cf. fr. désarmant].
DEZARMÁNT, -Ă adj. care potolește furia. ◊ care face pe cineva să părăsească lupta. (< fr. désarmant)
DEZARMÁNT ~tă (~ți, ~te) Care dezarmează; în stare să dezarmeze. /<fr. désarmant

dezarmant dex

Intrare: dezarmant
dezarmant adjectiv
  • silabisire: dez-