Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru dezarmant

dezarm├ínt, ~─â a [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 524 / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr d├ęsarmant] (D. oameni ╚Öi manifest─ârile lor; ╚Öi fig) Care anihileaz─â puterea de a reac╚Ťiona, determin├ónd renun╚Ťarea la conflict.
DEZARM├üNT, -─é, dezarman╚Ťi, -te, adj. Care anihileaz─â puterea de a reac╚Ťiona sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva s─â renun╚Ťe la lupt─â, s─â capituleze. ÔÇô Din fr. d├ęsarmant.
DEZARM├üNT, -─é, dezarman╚Ťi, -te, adj. Care anihileaz─â puterea de a reac╚Ťiona sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva s─â renun╚Ťe la lupt─â, s─â capituleze. ÔÇô Din fr. d├ęsarmant.
DEZARM├üNT, -─é, dezarman╚Ťi, -te, adj. Care anihileaz─â puterea de a reac╚Ťiona (a cuiva); care face (pe cineva) s─â p─âr─âseasc─â lupta, s─â capituleze. Dezarmante metamorfoze (scar─â ├«n loc de sear─â, na╚Ťional ├«n loc de ra╚Ťional) care ├«n╚Öal─â ochiul oric─ârui corector. CAMIL PETRESCU, T. III 524.
!dezarm├ínt (de-zar-/dez-ar-) adj. m., pl. dezarm├ín╚Ťi; f. dezarm├ínt─â, pl. dezarm├ínte
dezarm├ínt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezarm├ín╚Ťi; f. sg. dezarm├ínt─â, pl. dezarm├ínte
DEZARM├üNT, -─é adj. Care potole╚Öte furia. ÔÖŽ Care face pe cineva s─â p─âr─âseasc─â lupta. [Cf. fr. d├ęsarmant].
DEZARM├üNT, -─é adj. care potole╚Öte furia. ÔŚŐ care face pe cineva s─â p─âr─âseasc─â lupta. (< fr. d├ęsarmant)
DEZARM├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care dezarmeaz─â; ├«n stare s─â dezarmeze. /<fr. d├ęsarmant

Dezarmant dex online | sinonim

Dezarmant definitie

Intrare: dezarmant
dezarmant adjectiv
  • silabisire: dez-