Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru dezaprobator

dezaprobator, ~oare [At: PROT. ÔÇô POP., N. D. / V: ~b─ât~ / S ╚Öi: desa~ / Pl: ~i, ~o├íre / E: fr d├ęsapprobateur] 1-2 av, a (├Äntr-un mod) care exprim─â dezaprobare (1).
dezaprobătór, ~oáre av vz dezaprobator
DEZAPROBAT├ôR, -O├üRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprob─â, care exprim─â dezaprobare. ÔÇô Din fr. d├ęsapprobateur.
DEZAPROBAT├ôR, -O├üRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprob─â, care exprim─â dezaprobare. ÔÇô Din fr. d├ęsapprobateur.
DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă. Atitudine dezaprobatoare.
!dezaprobatór (de-za-pro-/dez-a-) adj. m., pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre
dezaprobatór adj. m. (sil. -pro-; mf. dez-), pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre
DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)
Dezaprobator Ôëá aprobator
DEZAPROBAT├ôR, -O├üRE adj. Care dezaprob─â, care exprim─â dezaprobare. [Cf. fr. d├ęsapprobateur].
DEZAPROBAT├ôR, -O├üRE adj. care dezaprob─â, care exprim─â dezaprobare. (fr. d├ęsapprobateur)
dezaprobator a. care dezaprob─â.
DEZAPROBATOR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)

Dezaprobator dex online | sinonim

Dezaprobator definitie

Intrare: dezaprobator
dezaprobator adjectiv
  • silabisire: -pro-; mf. dez-
Intrare: dezaprob─âtor
dezaprob─âtor