dezangajá [At: DEX-S / Pzi: ~jéz / E: fr désengager] 1 vt (C.i. angajamente) A face să înceteze. 2 vr (D. oameni, state, asociații etc.) A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict.

dezangaját, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~ați, ~e / E: dezangaja] 1 (D. angajamente) Care a încetat. 2 (D. oameni, state, asociații etc.) Care s-a retras dintr-un angajament. 3 (D. oameni, state, asociații etc.) Care s-a retras dintr-un conflict.

DEZANGAJÁ, dezangajez, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.

DEZANGAJÁT, -Ă, dezangajați, -te, adj. Care s-a retras dintr-un angajament, o confruntare etc. – V. dezangaja.

DEZANGAJÁ, dezangajez, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.

DEZANGAJÁT, -Ă, dezangajați, -te, adj. Care s-a retras dintr-un angajament, o confruntare etc. – V. dezangaja.

dezangajá vb. → angaja

DEZANGAJÁ vb. I. tr. A elibera de un angajament; a se retrage, a se da deoparte. [Cf. fr. désengager].

DEZANGAJÁ vb. I. tr. a elibera de un angajament. II. refl. a se retrage dintr-un angajament, dintr-o confruntare etc. (< fr. désengager)

A DEZANGAJÁ ~éz tranz. 1) A elibera de un angajament. 2) A face să se dezangajeze. /<fr. désengager

A SE DEZANGAJÁ mă ~éz intranz. 1) (despre forțe armate adverse) A înceta o stare de încordare sau o ciocnire. 2) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcție; a se retrage. /<fr. désengager