Dicționare ale limbii române

2 intrări

16 definiții pentru dezangajare

dezangajá [At: DEX-S / Pzi: ~jéz / E: fr désengager] 1 vt (C.i. angajamente) A face să înceteze. 2 vr (D. oameni, state, asociații etc.) A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict.
dezangajáre sf [At: BARBU, I. I,175 / Pl: ~jắri / E: dez- + angajare] 1 Încetare a unui angajament. 2 Retragere a unor oameni, state, asociații etc. dintr-un angajament, dintr-un conflict.
DEZANGAJÁ, dezangajez, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.
DEZANGAJÁRE s. f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acțiune, măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situație care rezultă din această acțiune. – V. dezangaja.
DEZANGAJÁ, dezangajez, vb. I. 1. Tranz. A face să înceteze un angajament. 2. Refl. A se retrage dintr-un angajament, dintr-un conflict, dintr-o confruntare etc. – Din fr. désengager.
DEZANGAJÁRE s. f. 1. Încetare a unui angajament. 2. Acțiune, măsură menită să separe forțele armate opuse angrenate în incidente sau în ciocniri; situație care rezultă din această acțiune. – V. dezangaja.
!dezangajáre (de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezangajắrii
dezangajá vb. → angaja
dezangajáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezangajării; pl. dezangajări
DEZANGAJÁ vb. I. tr. A elibera de un angajament; a se retrage, a se da deoparte. [Cf. fr. désengager].
DEZANGAJÁRE s.f. Acțiunea de a dezangaja și rezultatul ei. ♦ Complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. [< dezangaja].
DEZANGAJÁ vb. I. tr. a elibera de un angajament. II. refl. a se retrage dintr-un angajament, dintr-o confruntare etc. (< fr. désengager)
DEZANGAJÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) dezangaja. ◊ complex de măsuri menit să separe forțele armate ale unor state opuse, spre a înlătura pericolul unei confruntări militare. 2. (psih.) modificare a participării afective și emoționale a unui subiect într-o activitate sau relație. (< dezangaja)
A DEZANGAJÁ ~éz tranz. 1) A elibera de un angajament. 2) A face să se dezangajeze. /<fr. désengager
A SE DEZANGAJÁ mă ~éz intranz. 1) (despre forțe armate adverse) A înceta o stare de încordare sau o ciocnire. 2) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcție; a se retrage. /<fr. désengager
DEZANGAJÁRE f. 1) v. A DEZANGAJA și A SE DEZANGAJA. 2) Situație de încetare a tensiunii și a conflictelor dintre forțele armate adverse. /v. a (se) dezangaja

dezangajare definitie

dezangajare dex

Intrare: dezangaja
dezangaja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dezangajare
dezangajare substantiv feminin
  • silabisire: dez-