dezamăgitor, ~oare a [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~i, ~oáre / E: dezamăgi + -tor] (Rar) Care dezamăgește.

DEZAMĂGITÓR, -OÁRE, dezamăgitori, -oare, adj. Care dezamăgește. – Dezamăgi + suf. -tor.

DEZAMĂGITÓR, -OÁRE, dezamăgitori, -oare, adj. Care dezamăgește. – Dezamăgi + suf. -tor.

DEZAMĂGITÓR, -OÁRE, dezamăgitori, -oare, adj. Care dezamăgește, care decepționează.

!dezamăgitór (de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezamăgitóri; f. sg. și pl. dezamăgitoáre

dezamăgitór adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezamăgitóri; f. sg. și pl. dezamăgitoáre

DEZAMĂGITÓR adj. decepționant, deziluzionant. (Un spectacol ~.)

DEZAMĂGITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dezamăgește. /a dezamăgi + suf. ~tor

DEZAMĂGITOR adj. decepționant, deziluzionant. (Un spectacol ~.)