Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru dezagregare

dezagreg├í [At: COSTINESCU / V: (├«nv) dizg~ / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pzi: 3 ~r├ęg─â / E: fr d├ęsagreger] 1-2 vtr (D. corpuri, mai ales d. roci) A (se) desface ├«n p─âr╚Ťile constitutive prin ac╚Ťiunea factorilor externi (chimici ╚Öi fizici). 3 vr (Rar; d. alimente) A se altera. 4-5 vtr (Imp; d. nucleele atomice) A (se) dezintegra. 6-7 vtr (├Ävr; ├«f dizgrega; d. raze de lumin─â) A (se) dispersa. 8-9 vtr (Fig) A face s─â piard─â (sau a pierde) par╚Ťial sau total coeziunea.
dezagreg├íre sf [At: COSTINESCU / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / V: (├«vr) dizg~ / Pl: ~g─âri / E: dezagrega] 1 Desfacere a corpurilor, mai ales a rocilor, ├«n p─âr╚Ťile componente prin ac╚Ťiunea factorilor externi (chimici ╚Öi fizici) Si: (rar) dezagrega╚Ťie. 2 (Pex) Descompunere. 3 (Rar) Alterare a alimentelor. 4 (Fiz; imp) Dezintegrare radioactiv─â. 5 Transformare chimic─â a unui material sau a unei combina╚Ťii chimice, insolubile ├«n ap─â, ├«n una sau mai multe substan╚Ťe solubile, cu ajutorul unor reactivi specifici Si: descompunere. 6 (Fig) Pierdere a coeziunii etc. Si: destr─âmare, dezmembrare. 7 (Muz) Absen╚Ť─â a armoniei fonice, bazat─â pe introducerea unor elemente noi ├«n tehnica compozi╚Ťiei. 8 (Med; ├«s) ~ mental─â (sau psihic─â) Tulburare a sintezei mentale Si: schizofrenie.
DEZAGREG├ü, pers. 3 dezagr├ęg─â, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface ├«n p─âr╚Ťile constitutive. ÔÖŽ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ÔÖŽ Fig. (Despre o comunitate) A-╚Öi pierde cu totul coeziunea. ÔÇô Dup─â fr. d├ęsagr├ęger.
DEZAGREG├üRE, dezagreg─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se dezagrega ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. dezagrega.
DEZAGREG├ü, pers. 3 dezagr├ęg─â, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface ├«n p─âr╚Ťile constitutive. ÔÖŽ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ÔÖŽ Fig. (Despre o comunitate) A-╚Öi pierde cu totul coeziunea. ÔÇô Dup─â fr. d├ęsagr├ęger.
DEZAGREG├üRE, dezagreg─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se dezagrega ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. dezagrega.
DEZAGREG├ü, pers. 3 dezagr├ęg─â, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface ├«n p─âr╚Ťile lui constitutive. V. descompune. Rocile se dezagreg─â. ÔŚŐ Tranz. Schimb─ârile atmosferice succesive dezagreg─â rocile. ÔÖŽ Fig. (Despre o comunitate) A-╚Öi pierde coeziunea. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: dezagregheaz─â.
DEZAGREG├üRE, dezagreg─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) dezagrega; desfacere (a unui corp) ├«n p─âr╚Ťile lui constitutive. V. descompunere. Dezagregarea unei roci. ÔŚŐ Fig. Ca s─â nu devenim suspec╚Ťi de iacobinism, am l─âsat ┬źFr─â╚Ťia┬╗ ├«n umbr─â, ├«n dezagregare, ├«n loc s-o ├«nzestr─âm cu o gard─â proprie. CAMIL PETRESCU, B. 214.
!dezagreg├í (a se ~) (de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagr├ęg─â
!dezagregáre (de-za-gre-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezagregắrii; pl. dezagregắri
dezagreg├í vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dezagr├ęg─â/dezagreghe├íz─â; ger. dezagreg├ónd
dezagregáre s. f. (sil. -gre-; mf. dez-), g.-d. art. dezagregării; pl. dezagregări
DEZAGREGÁ vb. v. dezintegra.
DEZAGREGÁRE s. v. dezintegrare.
A (se) dezagrega Ôëá a (se) agrega
DEZAGREG├ü vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface ├«n p─âr╚Ťile lui constitutive. 2. (Fig.) A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â unitatea, coeziunea. [P.i. dezagr├ęg, 3,6 -g─â ╚Öi -gheaz─â. / cf. fr. d├ęsagr├ęger].
DEZAGREG├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a se dezagrega ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Transformare chimic─â a unui material sau a unei substan╚Ťe, insolubile ├«n dizolvan╚Ťi obi╚Önui╚Ťi, ├«n substan╚Ťe dintre care cel pu╚Ťin una este solubil─â. ÔÖŽ Distrugere a st─ârii de coeziune a unei roci sub ac╚Ťiunea agen╚Ťilor geomorfologici externi. [< dezagrega].
DEZAGREG├ü vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface ├«n p─âr╚Ťile constitutive. ÔŚŐ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) ├«mpr─â╚Ötia. (< fr. d├ęsagr├ęger)
DEZAGREG├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) dezagrega. 2. transformare chimic─â a unui material sau a unei substan╚Ťe, insolubile ├«n dizolvan╚Ťi obi╚Önui╚Ťi, ├«n substan╚Ťe dintre care cel pu╚Ťin una este solubil─â. 3. distrugere a st─ârii de coeziune a unei roci sub ac╚Ťiunea agen╚Ťilor geomorfologici externi. (< dezagrega)
A DEZAGREG├ü dezagr├ęg tranz. A face s─â se dezagrege; a dezintegra. /<fr. d├ęsagr├ęger
A SE DEZAGREG├ü pers. 3 se dezagr├ęg─â intranz. 1) (despre corpuri) A se separa ├«n elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan ├«n alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunit─â╚Ťi) A-╚Öi pierde coeziunea intern─â; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destr─âma; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub ac╚Ťiunea factorilor externi. /<fr. d├ęsagr├ęger
* dezagr├ęg ╚Öi -gh├ęz, a -g├í v. tr. (fr. d├ęsagreg├ęr. V. agregat, congrega╚Ťiune). Fiz. Chim. Min. Desfac ├«n p─âr╚Ťile din care se compune: umezeala dezagreg─â cele ma─ş multe corpur─ş.
DEZAGREGA vb. a (se) dezintegra. (Un corp care s-a ~.)
DEZAGREGARE s. dezintegrare. (~ unui corp.)
dezagregare, (engl.= disintegration, weather) (petrogr.), fragmentarea unei roci ├«n p─âr╚Ťile ei constituente, modificarea fizic─â a echilibrelor petrografice preexistente, deter-minat─â de ac╚Ťiunea factorilor exogeni ÔÇô a apei ╚Öi aerului ├«n mi╚Öcare, a varia╚Ťiilor termice ale atmosferei (insola╚Ťia sau termoclastia, geliva╚Ťia sau crioclastia), a activit─â╚Ťii org. etc. Produsele formate prin d. au supr. specific─â mult mai mare dec├ót cea a materialului din care provin (ex. grohoti╚Öuri, gruss, detritus mineral etc.) ╚Öi sunt condi╚Ťionate cantitativ ╚Öi calitativ de natura materialului supus d. ╚Öi de pozi╚Ťia lui ├«n raport cu factorii de clim─â ╚Öi relief. V. ╚Öi alterare.

Dezagregare dex online | sinonim

Dezagregare definitie

Intrare: dezagrega (3 -g─â)
dezagrega 3 -g─â verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -gre-; mf. dez-
Intrare: dezagregare
dezagregare substantiv feminin
  • silabisire: -gre-; mf. dez-
Intrare: dezagrega (3 -gheaz─â)
dezagrega 3 -gheaz─â verb grupa I conjugarea a II-a