Dicționare ale limbii române

2 intrări

9 definiții pentru dezafectare

dezafecta vt [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: fr désaffecter] 1 A schimba destinația unui imobil. 2 (C.i. mașini, utilaje) A scoate din uz. 3 (C.i. instituții) A înceta activitatea în sediul inițial.
dezafectáre sf [At: DN2 / Pl: ~tắri / E: dezafecta] 1 Schimbare a destinației unui imobil. 2 Scoatere din uz a unor mașini, utilaje etc. 3 (D. instituții) Încetare a activității în sediul inițial.
DEZAFECTÁ, dezafectez, vb. I. Tranz. A schimba destinația unui imobil. – Din fr. désaffecter.
DEZAFECTÁ, dezafectez, vb. I. Tranz. A schimba destinația unui imobil. – Din fr. désaffecter.
!dezafectá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezafecteáză
dezafectá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezafectéz, 3 sg. și pl. dezafecteáză
DEZAFECTÁ vb. I. tr. (Rar) A schimba destinația (unei clădiri). [< fr. désaffecter].
DEZAFECTÁRE s.f. Acțiunea de a dezafecta și rezultatul ei. [< dezafecta].
DEZAFECTÁ vb. tr. a schimba destinația unui utilaj, a unei construcții etc. (< fr. désaffecter)

dezafectare definitie

dezafectare dex

Intrare: dezafecta
dezafecta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezafectare
dezafectare substantiv feminin