Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru dezafectare

dezafecta vt [At: DN2 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęsaffecter] 1 A schimba destina╚Ťia unui imobil. 2 (C.i. ma╚Öini, utilaje) A scoate din uz. 3 (C.i. institu╚Ťii) A ├«nceta activitatea ├«n sediul ini╚Ťial.
dezafect├íre sf [At: DN2 / Pl: ~tß║»ri / E: dezafecta] 1 Schimbare a destina╚Ťiei unui imobil. 2 Scoatere din uz a unor ma╚Öini, utilaje etc. 3 (D. institu╚Ťii) ├Äncetare a activit─â╚Ťii ├«n sediul ini╚Ťial.
DEZAFECT├ü, dezafectez, vb. I. Tranz. A schimba destina╚Ťia unui imobil. ÔÇô Din fr. d├ęsaffecter.
DEZAFECT├ü, dezafectez, vb. I. Tranz. A schimba destina╚Ťia unui imobil. ÔÇô Din fr. d├ęsaffecter.
!dezafectá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezafecteáză
dezafect├í vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezafect├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezafecte├íz─â
DEZAFECT├ü vb. I. tr. (Rar) A schimba destina╚Ťia (unei cl─âdiri). [< fr. d├ęsaffecter].
DEZAFECT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a dezafecta ╚Öi rezultatul ei. [< dezafecta].
DEZAFECT├ü vb. tr. a schimba destina╚Ťia unui utilaj, a unei construc╚Ťii etc. (< fr. d├ęsaffecter)

Dezafectare dex online | sinonim

Dezafectare definitie

Intrare: dezafecta
dezafecta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezafectare
dezafectare substantiv feminin