Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru dezacordare

dezacord├í [At: NEGULICI / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pzi: ~d├ęz, 3 ~de├íz─â / E: fr d├ęsaccorder] 1 vr (D. instrumente muzicale cu coarde) A-╚Öi pierde consonan╚Ťa tonurilor (prin sl─âbirea coardelor). 2-3 vtr (├Änv; d. oameni) A (se) dezbina. 4 vr (D. p─âr╚Ťi de vorbire flexibile sau p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) A se afla ├«n dezacord (9) Si: (├«vr) a se desogl─âsui.
dezacord├íre sf [At: PONTBRIANT, D. / S ╚Öi: (├«nv) desa~ / Pl: ~dß║»ri / E: dezacorda] 1 Dezacord (3). 2 (├Änv) Dezbinare. 3 (Fiz) Modificare a caracteristicilor unui sistem oscilant ├«n scopul modific─ârii frecven╚Ťei lui proprii de oscila╚Ťii astfel ├«nc├ót acesta s─â nu mai coincid─â cu o anumit─â frecven╚Ť─â de reper Si: dezacord (10), (rar) dezacordat1 (3). 4 (Rar) Dezacord (9).
DEZACORD├ü, dezacordez, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-╚Öi pierde consonan╚Ťa tonurilor (prin sl─âbirea coardelor); a se discorda. ÔÇô Din fr. d├ęsaccorder.
DEZACORD├üRE, dezacord─âri, s. f. Faptul de a se dezacorda. ÔÇô V. dezacorda.
DEZACORD├ü, dezacordez, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-╚Öi pierde consonan╚Ťa tonurilor (prin sl─âbirea coardelor); a se discorda. ÔÇô Din fr. d├ęsaccorder.
DEZACORD├üRE, dezacord─âri, s. f. Faptul de a se dezacorda. ÔÇô V. dezacorda.
DEZACORD├ü, dezacordez, vb. I. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A-╚Öi pierde acordul; a se discorda. Pianul s-a dezacordat. ÔŚŐ Tranz. (Rar) Umezeala dezacordeaz─â instrumentele.
!dezacordá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezacordeáză
!dezacordáre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezacordắrii; pl. dezacordắri
dezacord├í vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezacord├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezacorde├íz─â
dezacordáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezacordării; pl. dezacordări
DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)
DEZACORDÁRE s. discordare. (~ unei viori.)
A dezacorda Ôëá a acorda, a struni
Dezacordare Ôëá acordare
DEZACORD├ü vb. I. tr., refl. A (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. [Cf. fr. d├ęsaccorder].
DEZACORDÁRE s.f. Faptul de a (se) dezacorda. [< dezacorda].
DEZACORD├ü vb. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde. (< fr. d├ęsaccorder)
A DEZACORD├ü ~├ęz 1. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face s─â se dezacordeze; a discorda. 2. intranz. A fi ├«n dezacord; a discorda; a distona. /<fr. d├ęsaccorder
A SE DEZACORD├ü pers. 3 se dezac├│rd─â intranz. (despre instrumente muzicale cu coarde) A-╚Öi pierde acordul; a se discorda. /<fr. d├ęsaccorder
* 2) dezac├│rd ╚Öi -├ęz v. tr. (fr. d├ęsaccorder). Stric acordu unu─ş instrument muzical, discordez.
DEZACORDA vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)
DEZACORDARE s. discordare. (~ unei viori.)

Dezacordare dex online | sinonim

Dezacordare definitie

Intrare: dezacorda
dezacorda verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: dez-
Intrare: dezacordare
dezacordare substantiv feminin
  • silabisire: dez-