Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru dezabuzat

dezabuz├í [At: GHICA, A. 543 / S ╚Öi: (├«nv) ~us├í / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ęsabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-╚Öi) ├«n╚Ťelege gre╚Öeala. 3-4 vtr A face pe cineva s─â revin─â (sau a reveni) dintr-o fals─â opinie. 5 vt A dezam─âgi.
dezabuz├ít, ~─â [At: PONTBRIANT, D. / S ╚Öi: (├«nv) ~us├ít / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: dezabuza] (Liv) 1-2 smf, a (Persoan─â) care ╚Öi-a pierdut speran╚Ťele Si: decep╚Ťionat, dezam─âgit, dezgustat, sceptic. 3-4 smf, a (Persoan─â) care este lipsit─â de entuziasm. 5 a (D. manifest─ârile oamenilor) Care denot─â decep╚Ťie. 6 a (D. manifest─ârile oamenilor) Care denot─â dezgust.
DEZABUZ├ü, dezabuzez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Livr.) A face s─â devin─â sau a deveni blazat, dezam─âgit. ÔÇô Din fr. d├ęsabuser.
DEZABUZ├üT, -─é, dezabuza╚Ťi, -te, adj. (Livr.) Persoan─â care ╚Öi-a pierdut speran╚Ťele, entuziasmul; dezam─âgit. ÔÇô V. dezabuza.
DEZABUZ├ü, dezabuzez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni blazat, dezam─âgit. ÔÇô Din fr. d├ęsabuser.
*dezabuz├ít (livr.) (de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuz├í╚Ťi; f. dezabuz├ít─â, pl. dezabuz├íte
dezabuz├í vb., ind. prez.1 sg. dezabuz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezabuze├íz─â
DEZABUZÁ vb. v. blaza.
DEZABUZÁT adj. v. blazat.
DEZABUZ├ü vb. I. tr., refl. (Fran╚Ťuzism) A-╚Öi recunoa╚Öte gre╚Öeala, a reveni asupra unei false opinii. ÔÖŽ A dezam─âgi. ÔÖŽ A-i ar─âta cuiva c─â se ├«n╚Öal─â. [Var. desabuza vb. I. / < fr. d├ęsabuser].[1]
DEZABUZ├üT, -─é adj. (Fran╚Ťuzism) Dezam─âgit; am─âr├ót, sc├órbit. [Var. desabuzat, -─â adj. / cf. fr. d├ęsabus├ę].
DEZABUZ├ü vb. tr., refl. a face s─â devin─â, a deveni blazat. (< fr. d├ęsabuser)
DEZABUZ├üT, -─é adj. dezam─âgit. (< fr. d├ęsabus├ę)

Dezabuzat dex online | sinonim

Dezabuzat definitie

Intrare: dezabuza
dezabuza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dezabuzat
dezabuzat adjectiv