Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru dezabuzat

dezabuzá [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usá / Pzi: ~zéz / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.
dezabuzát, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) ~usát / Pl: ~ați, ~e / E: dezabuza] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut speranțele Si: decepționat, dezamăgit, dezgustat, sceptic. 3-4 smf, a (Persoană) care este lipsită de entuziasm. 5 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă decepție. 6 a (D. manifestările oamenilor) Care denotă dezgust.
DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
DEZABUZÁT, -Ă, dezabuzați, -te, adj. (Livr.) Persoană care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit. – V. dezabuza.
DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.
*dezabuzát (livr.) (de-za-/dez-a-) adj. m., pl. dezabuzáți; f. dezabuzátă, pl. dezabuzáte
dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. și pl. dezabuzeáză
DEZABUZÁ vb. v. blaza.
DEZABUZÁT adj. v. blazat.
DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].[1]
DEZABUZÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Dezamăgit; amărât, scârbit. [Var. desabuzat, -ă adj. / cf. fr. désabusé].
DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)
DEZABUZÁT, -Ă adj. dezamăgit. (< fr. désabusé)

dezabuzat definitie

dezabuzat dex

Intrare: dezabuza
dezabuza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dezabuzat
dezabuzat adjectiv