Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru dezabuzare

dezabuz├í [At: GHICA, A. 543 / S ╚Öi: (├«nv) ~us├í / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ęsabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-╚Öi) ├«n╚Ťelege gre╚Öeala. 3-4 vtr A face pe cineva s─â revin─â (sau a reveni) dintr-o fals─â opinie. 5 vt A dezam─âgi.
dezabuz├íre sf [At: PONTBRIANT, D. / S ╚Öi: (├«nv) ~usa~ / Pl: ~zß║»ri / E: dezabuza] (Liv) 1 ├Än╚Ťelegere a gre╚Öelii Si: (├«vr) dezabuzem├ónt (1). 2 Renun╚Ťare la o fals─â opinie Si: (├«vr) dezabuzem├ónt (2). 3 Dezam─âgire.
DEZABUZ├ü, dezabuzez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Livr.) A face s─â devin─â sau a deveni blazat, dezam─âgit. ÔÇô Din fr. d├ęsabuser.
DEZABUZ├ü, dezabuzez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni blazat, dezam─âgit. ÔÇô Din fr. d├ęsabuser.
dezabuz├í vb., ind. prez.1 sg. dezabuz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dezabuze├íz─â
dezabuzáre s. f., pl. dezabuzări
DEZABUZÁ vb. v. blaza.
DEZABUZ├ü vb. I. tr., refl. (Fran╚Ťuzism) A-╚Öi recunoa╚Öte gre╚Öeala, a reveni asupra unei false opinii. ÔÖŽ A dezam─âgi. ÔÖŽ A-i ar─âta cuiva c─â se ├«n╚Öal─â. [Var. desabuza vb. I. / < fr. d├ęsabuser].[1]
DEZABUZ├üRE s.f. (Fran╚Ťuzism) Ac╚Ťiunea de a (se) dezabuza ╚Öi rezultatul ei; dezam─âgire; am─âr─âciune. [Var. desabuzare s.f. / < dezabuza].
DEZABUZ├ü vb. tr., refl. a face s─â devin─â, a deveni blazat. (< fr. d├ęsabuser)

Dezabuzare dex online | sinonim

Dezabuzare definitie

Intrare: dezabuza
dezabuza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dezabuzare
dezabuzare substantiv feminin