dezabuzá [At: GHICA, A. 543 / S și: (înv) ~usá / Pzi: ~zéz / E: fr désabuser] (Liv) 1-2 vtr A(-și) înțelege greșeala. 3-4 vtr A face pe cineva să revină (sau a reveni) dintr-o falsă opinie. 5 vt A dezamăgi.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

DEZABUZÁ, dezabuzez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni blazat, dezamăgit. – Din fr. désabuser.

dezabuzá vb., ind. prez.1 sg. dezabuzéz, 3 sg. și pl. dezabuzeáză

DEZABUZÁ vb. v. blaza.

DEZABUZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A-și recunoaște greșeala, a reveni asupra unei false opinii. ♦ A dezamăgi. ♦ A-i arăta cuiva că se înșală. [Var. desabuza vb. I. / < fr. désabuser].[1]

DEZABUZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni blazat. (< fr. désabuser)