Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru dezaburit

dezaburí vtr [At: DEX-S / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~résc / E: dez- + aburi] (Rar) 1-2 A (se) înlătura aburul de pe geamuri, obiecte de metal etc.
dezaburít2, ~ă a [At: DEX-S / S și: (înv) desa~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezaburi] Care nu mai este acoperit cu aburi.
dezaburít1 sn [At: DLR ms / S și: (înv) desa~ / Pl: ~uri / E: dezaburi] (Rar) Dezaburire (1).
DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. – Pref. des- + aburi.
DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. – Dez- + aburi.
*dezaburí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezaburésc, imperf. 3 sg. dezabureá; conj. prez. 3 să dezabureáscă
dezáburi vb. → aburi

dezaburit definitie

dezaburit dex

Intrare: dezaburi
dezaburi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: dezaburit
dezaburit