Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru dezaburire

dezaburí vtr [At: DEX-S / S și: (înv) desa~ / Pzi: ~résc / E: dez- + aburi] (Rar) 1-2 A (se) înlătura aburul de pe geamuri, obiecte de metal etc.
dezaburíre sf [At: GORJAN, H. IV, 103/5 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezaburi] (Rar) 1 Înlăturare a aburului de pe un obiect Si: (rar) dezaburit1. 2 Exalație.
DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. – Pref. des- + aburi.
DEZABURÍ, dezaburesc, vb. IV. Tranz. A înlătura aburul de pe geamuri. – Dez- + aburi.
*dezaburí (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezaburésc, imperf. 3 sg. dezabureá; conj. prez. 3 să dezabureáscă
dezáburi vb. → aburi
DEZABURÍRE, dezaburiri, s. f. Proces sau procedeu de îndepărtare a aburilor depuși pe o suprafață. – V. dezaburi.

dezaburire definitie

dezaburire dex

Intrare: dezaburi
dezaburi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: dezaburire
dezaburire substantiv feminin
Intrare: dezaburire
dezaburire