devotat definitie

2 intrări

26 definiții pentru devotat

devotá vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~téz / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.
devotát, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~ați, ~e / E: devota] 1-2 (Persoană) care manifestă devotament pentru o persoană, o idee, o cauză etc. Si: credincios, fidel.
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc. ▭ La cauza cea sacră azi mă devotez CU totul. ALEXANDRESCU, P. 157.
DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație; credincios. Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale, să lupte pentru lichidarea analfabetismului și răspîndirea culturii în mase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. Ne aflăm în fața unui bărbat devotat datoriei. CARAGIALE, O. II 173. ◊ (Substantivat) Încă de mult devotatul a ieșit tiptil înainte ca ministrul să fi băgat măcar de seamă că cineva tușise intrînd. ARGHEZI, P. T. 58.
!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză
devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. și pl. devoteáză
devotát adj. m., pl. devotáți; f. sg. devotátă, pl. devotáte
DEVOTÁ vb. v. consacra.
DEVOTÁT adj. v. fidel.
Devotat ≠ adulter, infidel, necredincios
DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
DEVOTÁT, -Ă adj. Plin de devotament, de abnegație. [< devota, după fr. dévoué].
DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)
DEVOTÁT, -Ă adj. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2). (< devota)
devotá (devotéz, devotát), vb.1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.
A SE DEVOTÁ~éz intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare
devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.
devotat a. plin de devotament: amic devotat.
* devotát, -ă adj. (lat. devotatus și fr. dévoué). Plin de devotament.
* devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie.
DEVOTA vb. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.)
DEVOTAT adj. cinstit, credincios, fidel nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție ~; un prieten ~.)

devotat dex

Intrare: devota
devota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devotat
devotat adjectiv