Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru devotare

devotá vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~téz / E: fr dévouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra în întregime Si: a se dedica.
devotáre sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: (rar) ~tắri / E: devota] (Îvr) Devotament.
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.
DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se pune cu toată inima, fără rezerve, în serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale și binelui obștesc. ▭ La cauza cea sacră azi mă devotez CU totul. ALEXANDRESCU, P. 157.
DEVOTÁRE s. f. (Învechit) Devotament. Sub masca devotării Ascunde în privire săgețile trădării. MACEDONSKI, O. II 21.
!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză
devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. și pl. devoteáză
DEVOTÁ vb. v. consacra.
DEVOTÁRE s. consacrare, dedicare, destinare, închinare. (~ vieții sale unei cauze nobile.)
DEVOTÁRE s. v. abnegație, dăruire, devotament.
DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)
devotá (devotéz, devotát), vb.1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (Refl.) A se dărui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s. n. (abnegație, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.
A SE DEVOTÁ~éz intranz. A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare
devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.
* devotéz, a -á v. tr. (lat. devóto, -áre. V. devotament). Consacru: a devota patriiĭ copiiĭ. V. refl. Mă consacru voluntar și complet cuĭva. Mă sacrific: a de devota morțiiĭ pentru patrie.
DEVOTA vb. a (se) consacra, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.)
DEVOTARE s. consacrare, dedicare, destinare, închinare. (~ vieții sale unei cauze nobile.)
devotare s. v. ABNEGAȚIE. DĂRUIRE. DEVOTAMENT.

devotare definitie

devotare dex

Intrare: devota
devota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devotare
devotare substantiv feminin