Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru devota

dev├│t, ~─â a, smf [At: NEGRUZZI, S. I, 318 / Pl: ~├│╚Ťi, ~e / E: fr d├ęvot, lat devotus] 1-2 (Liv) Evlavios. 3-4 (Pex) (Care este) bigot. 5-6 (├Änv) (Care este) devotat.
devot├í vr [At: (a. 1774) URICARIUL I, 176 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęvouer, it devotare, lat devotare] 1 A se angaja f─âr─â rezerve ├«n serviciul cuiva sau a ceva. 2 (Pex) A se consacra ├«n ├«ntregime Si: a se dedica.
DEVOT├ü, devotez, vb. I. Refl. A se pune f─âr─â rezerve ├«n serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra ├«n ├«ntregime. ÔÇô Din lat. devotare, fr. d├ęvouer.
DEVOT├ü, devotez, vb. I. Refl. A se pune f─âr─â rezerve ├«n serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra ├«n ├«ntregime. ÔÇô Din lat. devotare, fr. d├ęvouer.
DEV├ôT, -─é, devo╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism rar) 1. Evlavios, pios, cucernic. (├Än glum─â) Pagub─â numai c─â [m─ân─âstirea] e situat─â ├«n a╚Öa s─âlbatec loc, favorit ad─âpost a ur╚Öilor. P─ârin╚Ťii ne spuneau c─â adeseori ur╚Öii, care s├«nt mai devo╚Ťi, ├«i viziteaz─â. NEGRUZZI, S. I 318. 2. (Neobi╚Önuit) Devotat. Mi╚Öeii-au ├«ndr─âznit a m─â huli C─â nu-s devot cu totul lui Ali. CO╚śBUC, P. II 284.
DEVOT├ü, devotez, vb. I. Refl. (Construit cu dativul sau, ├«nvechit, urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗) A se pune cu toat─â inima, f─âr─â rezerve, ├«n serviciul unei persoane sau (mai ales) al unei cauze, al unei idei; a se consacra, a se dedica. A se devota patriei sale ╚Öi binelui ob╚Ötesc. Ôľş La cauza cea sacr─â azi m─â devotez CU totul. ALEXANDRESCU, P. 157.
dev├│t (rar) adj. m., pl. dev├│╚Ťi; f. dev├│t─â, pl. dev├│te
!devotá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se devoteáză
dev├│t adj. m., s. m., pl. dev├│╚Ťi; f. sg. dev├│t─â, pl. dev├│te
devot├í vb., ind. prez. 1 sg. devot├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. devote├íz─â
DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.
DEVOTÁ vb. v. consacra.
DEV├ôT, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobi╚Önuit) Devotat. [< fr. d├ęvot, cf. lat. devotus ÔÇô consacrat].
DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].
DEV├ôT, -─é adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. d├ęvot, lat. devotus)
DEVOT├ü vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune ├«n slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, dup─â fr. d├ęvouer)
devot├í (devot├ęz, devot├ít), vb. ÔÇô 1. A consacra, a oferi, a destina. ÔÇô 2. (Refl.) A se d─ârui, a se jertfi. Lat. devotare (sec. XIX). ÔÇô Der. devotament, s. n. (abnega╚Ťie, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. d├ęvouement.
A SE DEVOT├ü m─â ~├ęz intranz. A se pune la dispozi╚Ťie ├«n ├«ntregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare
devotà v. a se consacra cu totul, a se sacrifica pentru altul.
* devot├ęz, a -├í v. tr. (lat. dev├│to, -├íre. V. devotament). Consacru: a devota patrii─ş copii─ş. V. refl. M─â consacru voluntar ╚Öi complet cu─şva. M─â sacrific: a de devota mor╚Ťii─ş pentru patrie.
devot adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT.
DEVOTA vb. a (se) consacra, a (se) d─ârui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) h─âr─âzi, a (se) ├«nchina, (rar) a (se) aplica, (├«nv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) prid─âdi, a (se) ╚Öerbi, (grecism ├«nv.) a (se) afierosi. (╚śi-a ~ ├«ntreaga via╚Ť─â binelui ob╚Ötesc.)

Devota dex online | sinonim

Devota definitie

Intrare: devota
devota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devot (adj.)
devot adjectiv
Intrare: devot─â
devot─â substantiv feminin