devot definitie

8 definiții pentru devot

devót, ~ă a, smf [At: NEGRUZZI, S. I, 318 / Pl: ~óți, ~e / E: fr dévot, lat devotus] 1-2 (Liv) Evlavios. 3-4 (Pex) (Care este) bigot. 5-6 (Înv) (Care este) devotat.
DEVÓT, -Ă, devoți, -te, adj. (Franțuzism rar) 1. Evlavios, pios, cucernic. (În glumă) Pagubă numai că [mănăstirea] e situată în așa sălbatec loc, favorit adăpost a urșilor. Părinții ne spuneau că adeseori urșii, care sînt mai devoți, îi vizitează. NEGRUZZI, S. I 318. 2. (Neobișnuit) Devotat. Mișeii-au îndrăznit a mă huli Că nu-s devot cu totul lui Ali. COȘBUC, P. II 284.
devót (rar) adj. m., pl. devóți; f. devótă, pl. devóte
devót adj. m., s. m., pl. devóți; f. sg. devótă, pl. devóte
DEVÓT adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.
DEVÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) 1. Pios, religios; bigot. 2. (neobișnuit) Devotat. [< fr. dévot, cf. lat. devotus – consacrat].
DEVÓT, -Ă adj., s. m. f. 1. pios, religios; bigot. 2. devotat. (< fr. dévot, lat. devotus)
devot adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT.

devot dex

Intrare: devot (adj.)
devot adjectiv
Intrare: devot (s.m.)
devot substantiv masculin