Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru devina╚Ťie

devina╚Ťie sf vz divina╚Ťie
divina╚Ťie sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (rar) devina╚Ťi├║ne, (├«nv) divin─âci├║ne, devin─â╚Ťi├║ne / Pl: ~ii / E: fr divinatio, it divinazione, lat divinatio, -onis] 1 Putere a unor persoane de a ghici lucruri ascunse, ne╚Ötiute, mai ales viitorul Si: prezicere. 2 (Ccr) Ceea ce se prezice datorit─â divina╚Ťiei (1).
DEVIN├ü╚ÜIE s. f. v. divina╚Ťie.
DIVIN├ü╚ÜIE, divina╚Ťii, s. f. (Livr.) Ghicire a viitorului prin metode tradi╚Ťionale (preziceri, oracole, chiroman╚Ťie, astrologie). [Var.: (├«nv.) devin├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
DEVIN├ü╚ÜIE s. f. v. divina╚Ťie.
DIVIN├ü╚ÜIE, divina╚Ťii, s. f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a deslu╚Öi ╚Öi lucruri ascunse, ne╚Ötiute ╚Öi mai ales viitorul. [Var.: (├«nv.) devin├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
DEVIN├ü╚ÜIE s. f. v. divina╚Ťie.
DIVIN├ü╚ÜIE, divina╚Ťii, s. f. (Fran╚Ťuzism rar) Putere (atribuit─â ├«n mod supersti╚Ťios unor persoane) de a deslu╚Öi, a descoperi, a ghici lucruri ascunse sau ne╚Ötiute de al╚Ťi oameni. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) devin├í╚Ťie (GHEREA, ST. CR. I 59) s. f.
divin├í╚Ťie (livr.) (-╚Ťi-e) s. f., art. divin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. divin├í╚Ťiei; pl. divin├í╚Ťii, art. divin├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
divin├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. divin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. divin├í╚Ťiei; pl. divin├í╚Ťii, art. divin├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
DEVIN├ü╚ÜIE s.f. v. divina╚Ťie.
DIVIN├ü╚ÜIE s.f. (Liv.) Pretins─â putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devina╚Ťie s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].
DIVINÁȚIE s. f. pretinsă putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)
DIVIN├ü╚ÜIE ~i f. livr. 1) Putere magic─â de a ghici viitorul. 2) Prezicere a viitorului prin practici supersti╚Ťioase. [Art. divina╚Ťia; G.-D. divina╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. divination, lat. divinatio, ~onis
divina╚Ťi(un)e f. 1. pretins─â art─â de a ghici viitorul; 2. fig. mare p─âtrundere.
* divina╚Ťi├║ne f. (lat. divinatio, -├│nis). Rar. G├«cire. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie. V. farmec.
divin├í╚Ťie, divina╚Ťii s. f. Arta de a descifra necunoscutul ╚Öi a ghici viitorul, prezentul ╚Öi trecutul prin practici spiritiste (oniroman╚Ťie, meteoroman╚Ťie, dendroman╚Ťie, astroman╚Ťie etc.). [Var.: devin├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.

Devina╚Ťie dex online | sinonim

Devina╚Ťie definitie

Intrare: divina╚Ťie
devina╚Ťie
divina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
Intrare: devina╚Ťie
devina╚Ťie