Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru deviere

devi├í vti [At: TIMPUL 1856, nr. 1, 1 / P: ~i-a / Pzi: ~i├ęz / E: fr d├ęvier] 1-2 (A face s─â-╚Öi schimbe sau) a-╚Öi schimba direc╚Ťia Si: a (se) abate, (rar) a (se) devia╚Ťiona (1-2). 3-4 (Fig) A (se) ├«ndep─ârta de la subiectul ├«n discu╚Ťie, de la o concep╚Ťie Si: (rar) a (se) devia╚Ťiona (3-4). 5-6 (Pex; fig) A (se) abate de la o conduit─â corect─â Si: (rar) a (se) devia╚Ťiona (5-6).
devi├ęre sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~i-e~ / V: (├«nv) ~i├íre / Pl: ~ri / E: devia] 1-3 Devia╚Ťie (1, 2, 3). 4 ├Ändep─ârtare de la linia politic─â a unui partid Si: (rar) devia╚Ťionism (1).
DEVI├ü, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direc╚Ťie dat─â. 2. Fig. A se ├«ndep─ârta de la subiectul ├«n discu╚Ťie; a se abate de la calea bun─â (comi╚Ť├ónd erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] ÔÇô Din fr. d├ęvier, lat. deviare.
DEVI├ëRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] ÔÇô V. devia.
DEVI├ü, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direc╚Ťie dat─â. 2. Fig. A se ├«ndep─ârta de la subiectul ├«n discu╚Ťie; a se abate de la calea bun─â (comi╚Ť├ónd erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] ÔÇô Din fr. d├ęvier, lat. deviare.
DEVI├ëRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] ÔÇô V. devia.
DEVI├ü, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direc╚Ťie dat─â. 2. Fig. A schimba direc╚Ťia; a se ├«ndep─ârta (de la subiect), a se abate (de la direc╚Ťia apucat─â, de la calea fireasc─â, de la calea cea bun─â); p. ext. a ├«ncepe s─â fac─â lucruri necorecte, a c─âlca str├«mb. A devia de la principiile morale.Ôľş Stai, domnule, c─â iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333. ÔŚŐ Tranz. F─âc├«ndu-mi o datorie de a-i devia aten╚Ťia ├«n alt─â parte... am fost de o locvacitate copioas─â ╚Öi sus╚Ťinut─â. IBR─éILEANU, A. 79. ÔÖŽ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politic─â just─â marxist-leninist─â a partidului. ÔÇô Pronun╚Ťat: -vi-a.
DEVI├ëRE, devieri, s. f. Faptul de a devia. 1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic. 2. Fig. Abatere din calea apucat─â sau de la linia just─â. Pe acest parcurs ├«ntortocheat se pot ├«nt├«mpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487. ÔÖŽ Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia just─â marxist-leninist─â a partidului ╚Öi ajungerea lui pe o linie du╚Öm─ânoas─â clasei muncitoare. Deviere de dreapta. Deviere de sting─â. Ôľş Vigilen╚Ťa revolu╚Ťionar─â cere intransigen╚Ť─â cu adev─ârat bol╚Öevic─â fa╚Ť─â de orice devieri de la interna╚Ťionalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV: 422. ÔÇô Pronun╚Ťat: -vi-e-.
devi├í (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 3 devi├íz─â, 1 pl. devi├ęm (-vi-em); conj. prez. 3 s─â devi├ęze; ger. devi├şnd (-vi-ind)
devi├ęre (-vi-e-) s. f., g.-d. art. devi├ęrii; pl. devi├ęri
devi├í vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. devi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. devi├íz─â, 1 pl. devi├ęm (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. devi├ęze; ger. devi├şnd (sil. -vi-ind)
devi├ęre s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. devi├ęrii; pl. devi├ęri
DEVIÁ vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. v. abate.
DEVI├ëRE s. 1. abatere, devia╚Ťie, ├«ndep─ârtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. v. deflexiune. 3. v. abatere.
DEVI├ü vb. I. intr. 1. A se abate, a se ├«ndep─ârta de la o anumit─â direc╚Ťie. 2. (Fig.) A se abate, a se dep─ârta de la subiect; (p. ext.) a ├«ncepe s─â fac─â lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / < fr. d├ęvier, it., lat. deviare].
DEVI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a devia; devia╚Ťie. [< devia].
DEVI├ü vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direc╚Ťia dat─â. II. intr. (fig.) a se dep─ârta de la subiect; (p. ext.) a ├«ncepe s─â fac─â lucruri necorecte, a porni pe un drum gre╚Öit. (< fr. d├ęvier, lat. deviare)
A DEVI├ü ~├ęz intranz. 1) A se abate de la direc╚Ťia dat─â (sub influen╚Ťa v├óntului sau a curen╚Ťilor). Mingea a~at. 2) A se abate de la calea bun─â (comi╚Ť├ónd fapte reprobabile). 3) fig. A se ├«ndep─ârta de la subiectul discu╚Ťiei. [Sil. -vi-a] /<fr. d├ęvier, lat. deviare
DEVIÉRE ~i f. 1) v. A DEVIA. 2) Abatere a unei persoane sau a unui grup de persoane din cadrul unui partid de la vederile politice general adoptate. ~ de dreapta. ~ de stânga. 3) Abatere a unui curs de apă în vederea executării unor lucrări în albia acestuia. [Art. devierea; G.-D. devierii; Sil. -vi-e-] /v. a devia
devi├á v. 1. a se abate din drum, dela direc╚Ťiunea primitiv─â; 2. fig. a se dep─ârta din calea cea bun─â, dela bunele principii.
* devia╚Ťi├║ne f. (lat. devi├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a devia: devia╚Ťiunea lumini─ş. Schimbare ├«n direc╚Ťiunea natural─â: devia╚Ťiunea coloane─ş vertebrale. Fig. Schimbare ├«n purtare: devia╚Ťiune ├«n principi─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş des -├íre sa┼ş -├ęre.
* devi├ęz v. intr. (lat. deviare, d. via, cale). M─â abat din drum. Fig. M─â abat din linia bune─ş purt─âr─ş: nu devia! V. tr. Fac s─â schimbe direc╚Ťiunea: a devia corabia.
DEVIA vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. a se abate, a se depărta, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (A ~ de la subiect.)
DEVIERE s. 1. abatere, devia╚Ťie, ├«ndep─ârtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. (FIZ.) deflexiune, devia╚Ťie. (~ unui fascicul de particule.) 3. abatere, anomalie. (S-a produs o ~ inexplicabil─â.)

Deviere dex online | sinonim

Deviere definitie

Intrare: devia
devia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -vi-a
Intrare: deviere
deviere substantiv feminin
  • silabisire: -vi-e-