deversa vt [At: GHICA, C. E. I, 270 / Pzi: ~séz / E: fr déverser] 1 (C.i. surplusul de apă din râuri, lacuri (de acumulare) etc.) A face să se scurgă dintr-un loc în altul. 2 (Pex) A vărsa dintr-o parte în alta Si: a descărca. 3 (Teh) A face să se scurgă un lichid (rezidual) într-o apă naturală.

deversáre sf [At: LTR2 / Pl: ~sắri / E: deversa] 1 Scurgere a surplusului de apă din râuri, lacuri (de acumulare) etc. 2 (Pex) Vărsare a apei dintr-o parte în alta Si: descărcare. 3 (Teh) Scurgere a unui lichid (rezidual) într-o apă naturală.

DEVERSÁ, deversez, vb. I. Tranz. A scurge surplusul de apă dintr-un râu sau dintr-un lac (de acumulare). ♦ (Tehn.) A face să se scurgă un lichid (rezidual) într-o apă naturală. – Din fr. déverser.

DEVERSÁRE, deversări, s. f. Acțiunea de a deversa. – V. deversa.

DEVERSÁ, deversez, vb. I. Tranz. A scurge surplusul de apă dintr-un lac (de acumulare). ♦ (Tehn.) A face să se scurgă un lichid (rezidual) într-o apă naturală. – Din fr. déverser.

DEVERSÁRE, deversări, s. f. Acțiunea de a deversa. – V. deversa.

deversá (a ~) vb., ind. prez. 3 deverseáză

deversáre s. f., g.-d. art. deversắrii; pl. deversắri

deversá vb., ind. prez. 1 sg. deverséz, 3 sg. și pl. deverseáză

deversáre s. f., g.-d. art. deversării; pl. deversări

DEVERSÁ vb. I. tr., refl. A face să se scurgă, a (se) vărsa; a (se) revărsa. [< fr. déverser].

DEVERSÁRE s.f. (Rar) Revărsare de ape. ♦ Trecere a apelor peste un deversor. [< deversa].

DEVERSÁ vb. tr. 1. a scurge surplusul de apă dintr-un râu sau dintr-un lac de acumulare. 2. a face să se scurgă reziduurile într-o apă naturală. (< fr. déverser)

A DEVERSÁ ~éz tranz. 1) (surplusul de apă) A scurge dintr-un bazin, dintr-un lac etc. până la nivelul normal. 2) (lichide reziduale) A face să se scurgă într-o apă naturală. /<fr. déverser