Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru deverbal

deverb├íl, ~─â sn, a [At: SCL 1973, 408 / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęverbal] (Lin) 1-2 (Cuv├ónt) provenit dintr-un verb Si: deverbativ (1-2), postverbal.
DEVERB├üL, deverbale, adj., s. n. (Lingv.) (Cuv├ónt) derivat de la verb. ÔÇô Din fr. d├ęverbal.
DEVERB├üL, deverbale, adj., s. n. (Lingv.) (Cuv├ónt) derivat de la verb. ÔÇô Din fr. d├ęverbal.
deverb├íl adj. Ôćĺ verbal
DEVERB├üL adj., s.n. (Cuv├ónt) derivat de la verb. [< fr. d├ęverbal].
DEVERB├üL adj., s. n. (cuv├ónt) derivat de la un verb. (< fr. d├ęverbal)
DEVERBÁL ~e adj. și substantival (despre cuvinte) Care derivă de la verb. /<fr. deverbal
DEVERB├üL s. n. (< fr. d├ęverbal): cuv├ónt derivat de la un verb. Astfel, substantivele observa╚Ťie (< observa), croitor (< croi), ├«nv─â╚Ť─âtor (< ├«nv─â╚Ťa), treier─âtoare (< treiera); adjectivele discutabil (discuta), ap─âs─âtor (< ap─âsa), m├óng├óietor (m├óng├óia) etc. v. ╚Öi postverb├íl.

Deverbal dex online | sinonim

Deverbal definitie

Intrare: deverbal
deverbal adjectiv