devení vi [At: ANTIM, O. 401 / Pzi: devín, (pop) devíu / E: fr devenir, lat devenire] 1 A trece dintr-o stare în alta Si: a evolua, a se schimba, a se transforma. 2 A ajunge să fie... 3 (C.i. profesia, meseria) A se face. 4 (Fam; folosit în expresii) A veni Nu știu cum a devenit vorba. 5 (C.i. situația materială, realizările profesionale, aspectul (fizic, interior); de obicei, în propoziții interogative) A se alege ceva din cineva sau ceva. 6 (Fam; îe) Cum ~ cazul (sau chestia)? Cum stau lucrurile? 7 (Îrg) A ajunge (până la...). 8 (Îvp) A rezulta.

DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în...; a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.

DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în...; a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.

DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. (Urmat de o întregire predicativă) A se schimba, a se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de...; a se face... Deodată oceanul a devenit o mare de flăcări. BARANGA, V. A. 11. [Cărarea] va deveni drum de căruțe și apoi șosea. BOGZA, C. O. 94. Acolo am fost mic și acolo am devenit mare, m-am născut acolo și acolo am trăit. ARGHEZI, P. T. 145. ◊ Expr. (Despre oameni, familiar) Ce a devenit? = ce s-a întîmplat cu el? ce soartă a avut? 2. (Întregirea predicativă este exprimată printr-un adjectiv) A începe, a ajunge să fie...; a se face... Forfota lucrului deveni, ca la un semn, mai grăbită. CAMILAR, N. I 313. S-a întors de la Paris, unde pretinde că a devenit învățat. CAMIL PETRESCU, B. 22. Masa invalizilor a devenit mai compactă. SAHIA, N. 19. 3. (Familiar; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile. N-ai priceput cum devine chestia?Nu-i vorba de-un trandafir adevărat. C. PETRESCU, O. P. I 54. – Prez. ind. și: (rar) devíu (ODOBESCU, S. III 13).

devení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devín, 2 sg. devíi, 1 pl. devením, imperf. 3 sg. deveneá; conj. prez. 3 să devínă; ger. devenínd

devení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devín, 2 sg. devíi, imperf. 3 sg. deveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. devínă

DEVENÍ vb. 1. v. transforma. 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. v. face. 4. v. ajunge. 5. a ajunge, a ieși. (A ~ doctor.)

DEVENÍ vb. IV. intr. 1. A se transforma, a se preface (în). 2. A începe sau a ajunge să fie. [< fr. devenir].

DEVENÍ vb. intr. 1. a se transforma, a se preface (în). 2. a începe sau a ajunge să fie. (< fr. devenir)

devení (devín, devenít), vb. – A ajunge să fie, a se face. Traducere a fr. devenir, prin intermediul vb. veni.

A DEVENÍ devín intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a se transforma; a se preface; a se preschimba; a se modifica; a se schimba. 2) A începe să fie; a ajunge; a se face. ~ cărunt. ~ medic. /<fr. devenir

devenì v. 1. a începe a fi, a se face: a deveni ministru; 2. a trece dintro stare într’alta: copilul mic va deveni mare; 3. a avea cutare sau cutare soartă, sfârșit: ce vom deveni?

* devín, -venít, a -vení v. intr. (fr. devenir, d. lat. devenire, ajunge). A ajunge, a te face: Napoleon a devenit împărat, copilu va deveni om mare. – Mitocaniĭ zic cum devine cazu îld. cum se întîmplă.

DEVEÁN, -Ă, deveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Deva. 2. Adj. Care aparține municipiului Deva ori devenilor (1), referitor la municipiul Deva ori la deveni. – Deva (n. pr.) + suf. -ean.

DEVENI vb. 1. a se face, a se preface, a se translorma. (Casa a ~ scrum.) 2. a se face, (prin Transilv.) a apuca. (A ~ destul de măricel.) 3. a se face. (S-a întîmplat să ~ om de treabă.) 4. a ajunge, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ~ postelnic.) 5. a ajunge, a ieși. (A ~ doctor.)

BREVIS ESSE LABORO, OBSCURUS FIO (lat.) mă străduiesc să fiu scurt și devin obscur – Horațiu, „Ars poetica”, 25. O exprimare prea concisă devine uneori neclară.

A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.