Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru devastator

devastator, ~oare smf, a [At: BARI╚ÜIU P. A. III, 126 / Pl: ~i, ~o├íre / E: fr d├ęvastateur, lat devastator, -oris] 1-2 (Persoan─â) care devasteaz─â Si: distrug─âtor, nimicitor, pustiitor.
DEVASTAT├ôR, -O├üRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devasteaz─â; distrug─âtor, pustiitor. ÔÇô Din fr. d├ęvastateur, lat. devastator.
DEVASTAT├ôR, -O├üRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devasteaz─â; distrug─âtor, pustiitor. ÔÇô Din fr. d├ęvastateur, lat. devastator, -oris.
DEVASTAT├ôR, -O├üRE, devastatori, -oare, adj. Care devasteaz─â; distrug─âtor, nimicitor. ÔŚŐ (Substantivat) Asigurarea monumentelor noastre antice contra ignoran╚Ťei brutale a devastatorilor lor. BOLLIAC, O. 270.
devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre
devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre
DEVASTATÓR adj. v. distrugător.
DEVASTAT├ôR, -O├üRE adj., s.m. ╚Öi f. Distrug─âtor, pustiitor. [Cf. fr. d├ęvastateur, lat. devastator].
DEVASTAT├ôR, -O├üRE adj., s. m. f. distrug─âtor, pustiitor. (< fr. d├ęvastateur, lat. devastator)
DEVASTAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival Care devasteaz─â; pustiitor. /<fr. d├ęvastateur
devastator a. și m. care devastează.
DEVASTATOR adj. dezastruos, distructiv, distrug─âtor, nimicitor, pustiitor, ruin─âtor, (rar) pr─âp─âditor, (├«nv. ╚Öi pop.) pierz─âtor, (├«nv.) d─âr─âp─ân─âtor, pustiicios, risipitor, ruinos. (Ac╚Ťiunea ~ a v├«ntului.)

Devastator dex online | sinonim

Devastator definitie

Intrare: devastator
devastator adjectiv