devastator definitie

12 definiții pentru devastator

devastator, ~oare smf, a [At: BARIȚIU P. A. III, 126 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr dévastateur, lat devastator, -oris] 1-2 (Persoană) care devastează Si: distrugător, nimicitor, pustiitor.
DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. – Din fr. dévastateur, lat. devastator.
DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care devastează; distrugător, pustiitor. – Din fr. dévastateur, lat. devastator, -oris.
DEVASTATÓR, -OÁRE, devastatori, -oare, adj. Care devastează; distrugător, nimicitor. ◊ (Substantivat) Asigurarea monumentelor noastre antice contra ignoranței brutale a devastatorilor lor. BOLLIAC, O. 270.
devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre
devastatór adj. m., pl. devastatóri; f. sg. și pl. devastatoáre
DEVASTATÓR adj. v. distrugător.
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Distrugător, pustiitor. [Cf. fr. dévastateur, lat. devastator].
DEVASTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. distrugător, pustiitor. (< fr. dévastateur, lat. devastator)
DEVASTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care devastează; pustiitor. /<fr. dévastateur
devastator a. și m. care devastează.
DEVASTATOR adj. dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (înv. și pop.) pierzător, (înv.) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos. (Acțiunea ~ a vîntului.)

devastator dex

Intrare: devastator
devastator adjectiv