Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru devastare

devasta vt [At: BARI╚ÜIU, P. A. I, 573 / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęvaster] 1 (C.i. teritorii, ╚Ť─âri, ora╚Öe, a╚Öez─âri omene╚Öti etc.) A distruge prin boal─â, jaf, ravagii Si: a nimici, a pustii. 2 (Prc) A jefui.
devast├íre sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tß║»ri / E: devasta] 1 Distrugere prin boal─â, jaf, ravagii a unor teritorii, ╚Ť─âri, ora╚Öe, a╚Öez─âri omene╚Öti Si: devastat1 (1), nimicire, pustiire, (├«vr) devasta╚Ťie (1). 2 (Prc) Jefuire.
DEVAST├ü, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o ╚Ťar─â, o regiune, o cas─â. ÔÖŽ A jefui, a pr─âda. ÔÇô Din fr. d├ęvaster, lat. devastare.
DEVAST├üRE, devast─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a devasta. ÔÇô V. devasta.
DEVAST├ü, devastez, vb. I. Tranz. A distruge, a ruina, a pustii o ╚Ťar─â, o regiune, o cas─â. ÔÖŽ A jefui, a pr─âda. ÔÇô Din fr. d├ęvaster, lat. devastare.
DEVAST├üRE, devast─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a devasta. ÔÇô V. devasta.
DEVAST├ü, devastez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la ╚Ť─âri, regiuni, localit─â╚Ťi, construc╚Ťii) A distruge, a ruina, a nimici, a pustii. (Prin exagerare) ╚śi-a f─âcut un ┬źAlpenstock┬╗ ( = baston) din creanga jupoiat─â a primului copac ├«nt├«lnit, apoi, nemul╚Ťumit─â, a devastat mai departe un alt copac. IBR─éILEANU, A. 71. ÔŚŐ Fig. [╚Ü─âranii] nu vor ├«ntrebuin╚Ťa forme sintactice ca acelea care devasteaz─â proza noastr─â, aliniate cuv├«nt cu cuv├«nt dup─â galicisme. SADOVEANU, E. 34. 2. A jefui, a pr─âda.
DEVAST├üRE, devast─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a devasta. 1. (Mai ales la pl.) Distrugere de bunuri materiale (├«n timp de r─âzboi, de r─âscoale etc.). Mi-a spus impiegatul de la mi╚Öcare c─â s-au f─âcut devast─âri. DUMITRIU, B. F. 77. Ruinile templelor egiptene, monumentele romane, vestigiile splendorilor Acropolei au supravie╚Ťuit zecilor de secole ╚Öi repetatelor devast─âri. COCEA, P. 66. 2. Jefuire, pr─âdare.
devastá (a ~) vb., ind. prez. 3 devasteáză
devastáre s. f., g.-d. art. devastắrii; pl. devastắri
devast├í vb., ind. prez. 1 sg. devast├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. devaste├íz─â
devastáre s. f., g.-d. art. devastării; pl. devastări
DEVASTÁ vb. 1. v. distruge. 2. v. jefui.
DEVASTÁRE s. 1. v. distrugere. 2. v. jefuire.
DEVAST├ü vb. I. tr. A pustii, a nimici; a distruge, a ruina. ÔÖŽ A jefui, a pr─âda. [< fr. d├ęvaster, lat. devastare].
DEVAST├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a devasta ╚Öi rezultatul ei; pustiire, nimicire; distrugere, jefuire. [<devasta].
DEVAST├ü vb. tr. 1. a pustii, a nimici; a distruge, a ruina. 2. a jefui, a pr─âda. (< fr. d├ęvaster, lat. devastare)
A DEVAST├ü ~├ęz tranz. 1) (teritorii, localit─â╚Ťi, case etc.) A transforma ├«n pustiu prin distrugere; a pustii; a ruina. 2) (persoane, ╚Ťinuturi etc.) A deposeda cu for╚Ťa de bunuri, de avere; a pr─âda; a jefui; a despuia. /<fr. d├ęvaster, lat. devastare
devast├á v. a pustii, a ruina cu des─âv├ór╚Öire: vr─âjma╚Öul a devastat ╚Ťara.
* devasta╚Ťi├║ne f. (lat. de-vast├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a devasta; rezultatu e─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş ales -├íre.
* devast├ęz, a -├í v. tr. (lat. devastare, d. vastus, vast; it. guastare, fr. g├óter, sp. gastar, a strica). Pustiesc, dezolez, ruinez: a devasta o ╚Ťar─â, o cas─â.
DEVASTA vb. 1. a distruge, a nimici, a p├«rjoli, a pr─âp─âdi, a pustii, (reg.) a pustului, (├«nv.) a sf├«r╚Öi, a strica. (Du╚Ömanii au ~ tot ce le-a ie╚Öit ├«n cale.) 2. a jefui, a pr─âda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandi╚Ťii au ~ banca.)
DEVASTARE s. 1. distrugere, nimicire, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. jefuire, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.)

Devastare dex online | sinonim

Devastare definitie

Intrare: devasta
devasta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devastare
devastare substantiv feminin