Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru devansare

devansa vt [At: HELIADE, O. I, 114 / V: (├«vr) ~n╚Ť├í / Pzi: ~s├ęz / E: fr devancer] 1 A ├«ntrece pe cineva Si: a dep─â╚Öi. 2 (C.i. evenimente, ac╚Ťiuni) A face s─â se desf─â╚Öoare mai devreme dec├ót era firesc sau stabilit Si: a gr─âbi.
devans├íre sf sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1501, 1/3 / Pl: ~sß║»ri / E: devansa] 1 Dep─â╚Öire. 2 Desf─â╚Öurare (a unei ac╚Ťiuni sau a unui eveniment) mai devreme dec├ót era stabilit sau firesc Si: devans (2), gr─âbire.
DEVANS├ü, devansez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ntrece pe cineva, a o lua cuiva ├«nainte; a dep─â╚Öi. 2. A s─âv├ór╚Öi sau a face s─â se petreac─â ceva mai devreme dec├ót era normal sau prev─âzut; a gr─âbi (o ac╚Ťiune, un fapt). ÔÇô Din fr. devancer.
DEVANS├üRE, devans─âri, s. f. Faptul de a devansa. ÔÇô V. devansa.
DEVANS├ü, devansez, vb. I. Tranz. 1. A ├«ntrece pe cineva, a o lua cuiva ├«nainte; a dep─â╚Öi. 2. A s─âv├ór╚Öi sau a face s─â se petreac─â ceva mai devreme dec├ót era normal sau prev─âzut; a gr─âbi (o ac╚Ťiune, un fapt). ÔÇô Din fr. devancer.
DEVANS├üRE, devans─âri, s. f. Faptul de a devansa. ÔÇô V. devansa.
DEVANS├ü, devansez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) 1. A o lua cuiva ├«nainte, a ├«ntrece pe cineva; a dep─â╚Öi. Umilit, copilul plec─â acas─â, dar, c├«nd ajunse, vestea insultei ├«l devans─â ╚Öi poarta nu i se deschise. I. IONESCU, M. 248. 2. (Rar) A s─âv├«r╚Öi ceva sau a face s─â se petreac─â ceva mai devreme dec├«t era normal sau dec├«t fusese prev─âzut; a gr─âbi. Cere╚Öile ├«ncep a se culege de la 20 mai ├«nainte. ├Än anul acesta au devansat cu zece zile ie╚Öirea lor. I. IONESCU, M. 61.
devansá (a ~) vb., ind. prez. 3 devanseáză
devansáre s. f., g.-d. art. devansắrii; pl. devansắri
devans├í vb., ind. prez. 1 sg. devans├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. devanse├íz─â
devansáre s. f., g.-d. art. devansării; pl. devansări
DEVANSÁ vb. 1. v. depăși. 2. v. grăbi.
DEVANSÁRE s. 1. v. depășire. 2. v. grăbire.
DEVANSÁ vb. I. tr. 1. A întrece, a depăși. 2. (Rar) A grăbi (desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc.). [< fr. devancer].
DEVANS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a devansa ╚Öi rezultatul ei; devans. [< devansa].
DEVANS├ü vb. tr. 1. a ├«ntrece, a dep─â╚Öi. 2. a gr─âbi desf─â╚Öurarea, s─âv├ór╚Öirea unui fapt etc. (< fr. d├ęvancer)
A DEVANS├ü ~├ęz tranz. 1) A l─âsa ├«n urm─â; a ├«ntrece; a dep─â╚Öi. 2) A face s─â se devanseze. /<fr. devancer
A SE DEVANSÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce înainte de timpul prevăzut sau cel normal. /<fr. devancer
DEVANSA vb. 1. a depăși, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a grăbi. (A ~ muncile agricole.)
DEVANSARE s. 1. depășire, întrecere. (~ cuiva în mers.) 2. grăbire. (~ muncilor agricole.)

Devansare dex online | sinonim

Devansare definitie

Intrare: devansa
devansa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devansare
devansare substantiv feminin