Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru devalizare

devaliza vt [At: GHICA, C. E. II, 544 / Pzi: ~zéz / E: fr dévaliser] (Liv; c.i. bunuri) A jefui.
devalizáre sf [At: DEX / Pl: ~zắri / E: devaliza] (Liv) Jefuire.
DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din fr. dévaliser.
DEVALIZÁRE, devalizări, s. f. Faptul de a devaliza. – V. devaliza.
DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prăda, a jefui pe cineva de bunuri. – Din fr. dévaliser.
DEVALIZÁRE, devalizări, s. f. Faptul de a devaliza. – V. devaliza.
DEVALIZÁ, devalizez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A prăda, a jefui.
devalizá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 devalizeáză
devalizáre s. f., g.-d. art. devalizắrii; pl. devalizắri
devalizá vb., ind. prez. 1 sg. devalizéz, 3 sg. și pl. devalizeáză
devalizáre s. f., g.-d. art. devalizării; pl. devalizări
DEVALIZÁ vb. v. devasta, jefui, prăda, sparge.
DEVALIZÁRE s. v. devastare, jefuire, prădare, spargere.
DEVALIZÁ vb. I. tr. A fura, a prăda, a jefui pe cineva. [< fr. dévaliser].
DEVALIZÁRE s.f. Acțiunea de a devaliza și rezultatul ei. [< devaliza].
DEVALIZÁ vb. tr. a fura, a prăda, a jefui pe cineva. (< fr. dévaliser)
devaliza vb. v. DEVASTA. JEFUI. PRĂDA. SPARGE.
devalizare s. v. DEVASTARE. JEFUIRE. PRĂDARE. SPARGERE.

devalizare definitie

devalizare dex

Intrare: devaliza
devaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devalizare
devalizare substantiv feminin