Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru devalizare

devaliza vt [At: GHICA, C. E. II, 544 / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ęvaliser] (Liv; c.i. bunuri) A jefui.
devalizáre sf [At: DEX / Pl: ~zắri / E: devaliza] (Liv) Jefuire.
DEVALIZ├ü, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pr─âda, a jefui pe cineva de bunuri. ÔÇô Din fr. d├ęvaliser.
DEVALIZ├üRE, devaliz─âri, s. f. Faptul de a devaliza. ÔÇô V. devaliza.
DEVALIZ├ü, devalizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pr─âda, a jefui pe cineva de bunuri. ÔÇô Din fr. d├ęvaliser.
DEVALIZ├üRE, devaliz─âri, s. f. Faptul de a devaliza. ÔÇô V. devaliza.
DEVALIZ├ü, devalizez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A pr─âda, a jefui.
devalizá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 devalizeáză
devalizáre s. f., g.-d. art. devalizắrii; pl. devalizắri
devaliz├í vb., ind. prez. 1 sg. devaliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. devalize├íz─â
devalizáre s. f., g.-d. art. devalizării; pl. devalizări
DEVALIZÁ vb. v. devasta, jefui, prăda, sparge.
DEVALIZÁRE s. v. devastare, jefuire, prădare, spargere.
DEVALIZ├ü vb. I. tr. A fura, a pr─âda, a jefui pe cineva. [< fr. d├ęvaliser].
DEVALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a devaliza ╚Öi rezultatul ei. [< devaliza].
DEVALIZ├ü vb. tr. a fura, a pr─âda, a jefui pe cineva. (< fr. d├ęvaliser)
devaliza vb. v. DEVASTA. JEFUI. PR─éDA. SPARGE.
devalizare s. v. DEVASTARE. JEFUIRE. PR─éDARE. SPARGERE.

Devalizare dex online | sinonim

Devalizare definitie

Intrare: devaliza
devaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: devalizare
devalizare substantiv feminin