devălmășie definitie

10 definiții pentru devălmășie

devălmășíe sf [At: GHICA, C. E. I, 219 / V: (îrg) daval~, dăv~ / Pl: ~ii / E: devălmaș + -ie] (Înv) 1 Formă de stăpânire în comun (de către moșneni și răzeși) a unei suprafețe de teren, a unui bun etc Si: coproprietate. 2 Stare de indiviziune. 3-4 (Îljv) În (sau rar, la) ~ (Care este) în comun. 5-6 (Îal) (Care este) în diviziune. 7 Activitate desfășurată în comun. 8 Proprietate (mai ales teren agricol) stăpânită și exploatată în comun.
DEVĂLMĂȘÍE, devălmășii, s. f. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Formă de stăpânire sau de folosire în comun a pământurilor din hotarul satului, specifică obștii sătești. ♦ Activitate desfășurată în comun. ◊ Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. – Devălmaș + suf. -ie.
DEVĂLMĂȘÍE, devălmășii, s. f. (Învechit) Stăpînire sau folosire în comun, în indiviziune, a pămînturilor, a pădurilor etc. ♦ Activitate făcută în comun. Nu se dădea în vînt după oameni, ci tot mai mult se ferea de dînșii, neluînd parte la devălmășiile obștești. POPA, B. 204. ◊ Loc. adv. În devălmășie = în comun, de-a valma. A lucra pămîntul în devălmășie. ▭ Țăranii care aveau ogoarele aici își repezeau cîteodată privirile peste nemărginirea lor, mulțumiți de frumusețea cu care li se arătau alăturate, unite în devălmășie. MIHALE, O. 315.
devălmășíe s. f., art. devălmășía, g.-d. art. devălmășíei; pl. devălmășíi, art. devălmășíile
devălmășíe s. f., art. devălmășía, g.-d. art. devălmășíei; pl. devălmășíi, art. devălmășíile
DEVĂLMĂȘÍE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiune. (Stăpânirea pământului în ~.)
DEVĂLMĂȘÍE ~i f. 1) (în obștea sătească) Formă de stăpânire în comun a unei părți din hotarul satului. 2) Activitate desfășurată în comun. [Art. devălmășia, G.-D. devălmășiei; Sil. -și-e] /devălmaș + suf. ~ie
devălmășíe f. Coproprietate, moșie răzășească stăpînită de maĭ mulțĭ, indiviziune. – În vest și dăv-.
DEVĂLMĂȘIE s. (IST.) (înv., în Transilv.) composesiune. (Stăpînirea pămîntului în ~.)
DEVĂLMĂȘÍE s. f. Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmași îl au asupra aceluiași bun nedivizat între ele în cote părți. (Dicționar de termeni juridici, Ed. Național, București, 2000)

devălmășie dex

Intrare: devălmășie
devălmășie substantiv feminin