deuteriu definitie

10 definiții pentru deuteriu

deutériu sn [At: MACAROVICI, CH. 254 / V: ~m / P: de-u~ / E: fr deutérium] Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare Si: hidrogen greu.
DEUTÉRIU s. n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: deu-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.
DEUTÉRIU s. n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: de-u-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.
deutériu [riu pron. rĭu] (deu-) s. n., art. deutériul
deutériu s. n. (sil. deu-) [-riu pron. -riu], art. deutériul
DEUTÉRIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~l este folosit drept combustibil termonuclear.)
DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului cu nucleul format dintr-un proton și un neutron; hidrogen greu. [Pron. de-u-te-riu, var. deuterium s.n. / < fr. deutérium, cf. gr. deuteros – al doilea].
DEUTÉRIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear. (< fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium)
DEUTÉRIU n. Compus al hidrogenului, folosit drept combustibil în reactoarele nucleare. [Sil. de-u-] /<engl. deuterium, fr. deutérium
DEUTERIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~ este folosit drept combustibil termonuclear.)

deuteriu dex

Intrare: deuteriu
deuteriu substantiv neutru
  • silabisire: deu-
  • pronunție: -riu pr. -rĭu