Dicționare ale limbii române

2 intrări

22 definiții pentru deturnare

deturna vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 622 / Pzi: ~néz / E: fr détourner] 1 (Înv) A schimba destinația firească Si: a abate, a devia. 2 (Spc; c.i. fonduri bănești sau alte bunuri) A întrebuința cu altă destinație decât cea prevăzută legal. 3 (Pex) A delapida. 4 (Spc; c.i. avioane) A face să-și schimbe ruta (cu scopul de a șantaja). 5 (Înv) A modifica.
deturnáre sf [At: COD. PEN. R. P. R. 223 / Pl: ~nắri / E: deturna] 1 (Înv) Abatere. 2 (Spc) Întrebuințare cu altă destinație decât cea prevăzută legal a unor bani, a unor bunuri Si: deturnat1 (2). 3 (Pex) Delapidare. 4 (Spc) Schimbare a rutei unui avion (în scop de șantaj) Si: deturnat1 (4).
DETURNÁ, deturnez, vb. I. Tranz. A întrebuința fonduri bănești (sau alte bunuri) pentru altă destinație decât cea legal prevăzută. ♦ (Impr.) A delapida. ◊ A sili pe cineva să schimbe sau a schimba în mod ilegal ruta, direcția de zbor a unui avion. – Din fr. détourner.
DETURNÁRE, deturnări, s. f. Faptul de a deturna. – V. deturna.
DETURNÁ, deturnez, vb. I. Tranz. A întrebuința fonduri bănești (sau alte bunuri) pentru altă destinație decât cea legal prevăzută. ♦ (Impr.) A delapida. ◊ A sili pe cineva să schimbe sau a schimba în mod ilegal ruta, direcția de zbor a unui avion. – Din fr. détourner.
DETURNÁRE, deturnări, s. f. Faptul de a deturna. – V. deturna.
DETURNÁ, deturnez, vb. I. Tranz. 1. A întrebuința în mod ilegal fonduri (sau alte bunuri) pentru altă destinație decît cea prevăzută. 2. A sustrage în mod fraudulos bani publici; a delapida. Acuzatul a deturnat în folosul său personal fondurile ministerului. CAMIL PETRESCU, T. II 597. Asta înseamnă închisoare pentru el și confiscarea averii, ca plată a tot ce a fost deturnat pînă acum. DEMETRIUS, C. 62.
DETURNÁRE, deturnări, s. f. Faptul de a deturna. 1. Întrebuințare ilegală a unor fonduri (sau a altor bunuri) pentru altă destinație decît cea prevăzută. 2. Sustragere frauduloasă de bani publici; delapidare.
deturná (a ~) vb., ind. prez. 3 deturneáză
deturnáre s. f., g.-d. art. deturnắrii; pl. deturnắri
deturná vb., ind. prez. 1 sg. deturnéz, 3 sg. și pl. deturneáză
deturnáre s. f., g.-d. art. deturnării; pl. deturnări
DETURNÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.
DETURNÁRE s. v. defraudare, delapidare, sustragere.
DETURNÁ vb. I. tr. 1. A întrebuința în mod ilegal fonduri (sau alte materiale) în alt scop decât cel pentru care au fost destinate. ♦ A delapida. 2. A întoarce un vehicul aerian din cursa lui; a fura un vehicul aerian în scop de șantaj sau ca act de piraterie aeriană. [< fr. détourner].
DETURNÁRE s.f. Acțiunea de a deturna și rezultatul ei; (spec.) folosire ilegală a unor fonduri în alte scopuri decât acelea pentru care au fost destinate. [< deturna].
DETURNÁ vb. tr. 1. a întrebuința ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate. ◊ a delapida. 2. a abate, a devia, a schimba direcția. ◊ a fura un vehicul aerian în scop de șantaj sau ca act de piraterie aeriană. (< fr. détourner)
A DETURNÁ ~éz tranz. 1) (bunuri materiale, fonduri bănești etc.) A folosi în alte scopuri decât cele prevăzute legal. 2) (avioane) A face să-și schimbe direcția de zbor (în scopuri de șantaj sau ca act de piraterie aeriană). /<fr. détourner
* deturnéz, a -á v. tr. (fr. dé-tourner, d. tourner, a înturna, a întoarce. V. torn). Substrag, fur, delapidez: casieru a deturnat fondurile societățiĭ. Fig. Disconsiliez, desfătuĭesc: a deturna pe cineva de la un proĭect.
deturna vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE.
deturnare s. v. DEFRAUDARE. DELAPIDARE. SUSTRAGERE.
DETURNARE schimbarea traiectului de zbor a unei aeronave sau furtul acesteia în scop de șantaj sau ca act de piraterie aeriană.

deturnare definitie

deturnare dex

Intrare: deturna
deturna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deturnare
deturnare substantiv feminin