Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru detunet

detúnet sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 41v/5 / Pl: ~e / E: detuna + -et] (Înv) 1-6 Detunătură (1-6).
DETÚNET, detunete, s. n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. -et. Cf. tunet.
DETÚNET, detunete, s. n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. -et. (după tuna – tunet).
DETÚNET, detunete, s. n. (Rar) Detunătură. La pornirea danțurilor, să se îmbulzească și muzici, și detunete de puști, și clopote o dată. SADOVEANU, Z. C. 330.
detúnet (rar) s. n., pl. detúnete
detúnet s. n., pl. detúnete
DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet.
detunet s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAȚIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUITURĂ. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. VUIET.

detunet definitie

detunet dex

Intrare: detunet
detunet substantiv neutru