Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru detunare

detun├í [At: URECHE, ap. LET. 103 / Pzi: det├║n / E: lat detonare] 1-2 vti (Pop) A lovi fulgerul Si: a tr─âsni. 3 vi (├Änv) A tuna. 4-5 vtr (├Ävr; fig) A (se) d─âr├óma. 6 vt (├Ävr; fig; c.i. mintea) A tulbura. 7 vt (├Ävp) A desc─ârca o arm─â de foc (cu scopul de a ucide) Si: a ├«mpu╚Öca. 8 vt (├Änv) A bombarda. 9 vt (├Änv; pex) A dobor├«. 10 vt (├Änv) A lovi. 11 vt (├Änv; pex) A birui. 12 vi A face un zgomot ca al tunetului Si: a bubui. 13 vi (Pex) A r─âsuna. 14 vi (D. arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot ├«nfundat ╚Öi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale egale Si: a exploda. 15 vi (Fig; d. oameni) A-╚Öi manifesta m├ónia ├«n mod zgomotos. 16 vi (Fig; d. voce, cuvinte) A r─âsuna puternic. 17 vt (Reg; fig) A cr─âpa. 18 vr (Olt) A se chinui s─â duc─â o greutate Si: (├«rg) a se hu╚Ťup─âui.
detunáre2 sf vz detonare
detunáre1 sf [At: HELIADE, O. I, 332 / Pl: ~nắri / E: detuna] 1 (Pop) Trăsnet. 2 (Îvp) Declanșare a unor arme de foc (cu scopul de a ucide) Si: împușcătură, (rar) detunat1 (2). 3 (Îvp; pex) Încărcare a unei arme de foc Si: (rar) detunat1 (3). 4 (Înv) Bombardament. 5 Detunătură (6).
DETUN├ü, det├║n, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a r─âsuna. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A face s─â r─âsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-╚Öi manifesta m├ónia ├«n mod zgomotos. 3. Intranz. ╚Öi tranz. (La pers. 3) A tr─âsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a n─ârui. ÔÇô Lat. detonare.
DETUN├üRE, detun─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a detuna (1) ╚Öi rezultatul ei; bubuit, detun─âtur─â. ÔÇô V. detuna.
DETUN├ü, det├║n, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a r─âsuna. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A face s─â r─âsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-╚Öi manifesta m├ónia ├«n mod zgomotos. 3. Intranz. ╚Öi tranz. (La pers. 3) A tr─âsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a n─ârui. ÔÇô Lat. detonare.
DETUN├üRE, detun─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a detuna (1) ╚Öi rezultatul ei; bubuit, detun─âtur─â. ÔÇô V. detuna.
DETUN├ü, pers. 3 det├║n─â, vb. I. 1. Intranz. A face un zgomot ca al tunetului, a produce o detun─âtur─â (sau detun─âturi); a bubui (puternic); p. ext. a r─âsuna tare. R─âgetul de leu al lui boier Cristea detun─â ├«n lini╚Ötea de la od─âi. SADOVEANU, M. C. 207. Toba detuna cutremur├«nd geamurile. C. PETRESCU, C. V. 198. Ne├«ncetat ├«i detunau ├«n urechi: uciga╚Öule, ho╚Ťule! CONTEMPORANUL, III 704. Vuie╚Öte aprig c├«mpul ╚Öi armele r─âsun─â ╚śi tunurile crunte ca tunete detun─â. ALECSANDRI, P. A. 145. ÔŚŐ (Subiectul este locul ├«n care se produce detun─âtura) Peste c├«teva minute ├«ncepu s─â detune casa de sfor─âiturile lui ca tunetul. POPESCU, B. II 97. ÔÖŽ Tranz. (Neobi╚Önuit) A face s─â r─âsune. A lovit aproape un obuz care-a detunat urechile. C. PETRESCU, ├Ä. II 35. ÔÖŽ Fig. (Despre fiin╚Ťe) A-╚Öi manifesta m├«nia ├«n mod zgomotos. ╚Ü├«╚Ťaca noastr─â Leona avea nevoie s─â se m├«nie, s─â tune ╚Öi s─â detune ├«n fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. 2. Intranz. A tr─âsni. Furtuna detuna o dat─â ├«n mijlocul bol╚Ťii ╚Öi catapeteasma cerului era cr─âpat─â de fulger. ARGHEZI, P. T. 160. Un tr─âsnet ├«n groaznica-i urgie Luce╚Öte, crap─â, cade, detun─â-n vijelie. MACEDONSKI, O. I 252. ÔŚŐ Tranz. Un tr─âsnet ├«ngrozitor detun─â stejarul. ╚śEZ. III 235. 3. Tranz. A zdrobi, a nimici. Merg o╚Ötile sovietice cu putere ├«nainte ╚Öi-i detun─â pe nem╚Ťi. SADOVEANU, M. C. 109. ÔŚŐ Refl. reciproc. Acei cocori vin de pe unde se bat ├«nc─â oameni ╚Öi se detun─â unii pe al╚Ťii, omor├«ndu-se. SADOVEANU, M. C. 155. ÔÖŽ Fig. A nimici, a zdrobi prin cuvinte. Acesta, dup─â ce detun─â pre to╚Ťi vr─âjma╚Öii s─âi, ├«ntr-un cuv├«nt potrivit cu ├«mprejur─ârile, se ├«nturna biruitor acas─â. NEGRUZZI, S. I 227.
DETUN├üRE, detun─âri, s. f. (Ie╚Öit din uz) Ac╚Ťiunea de a detuna (1) ╚Öi zgomotul produs de o arm─â care detun─â; bubuit, bubuitur─â, detun─âtur─â. Deodat─â zbucni ├«n t─âcerea nop╚Ťii detunarea unei arme. VLAHU╚Ü─é, O. A. 151. Se aude de departe o detunare de tun. NEGRUZZI, S. III 390.
detuná (a ~) (a bubui) vb., ind. prez. 3 detúnă
detunáre s. f., g.-d. art. detunắrii; pl. detunắri
detuná vb., ind. prez. 3 sg. detúnă
detunáre s. f., g.-d. art. detunării; pl. detunări
DETUNÁ vb. 1. v. bubui. 2. v. trăsni.
DETUNÁRE s. v. bubuitură.
detun├í (det├║n, detun├ít), vb. ÔÇô 1. A fulgera, a c─âdea tr─âznetul[1] pe un obiect. ÔÇô 2. A d─âr├«ma, a n─ârui, a dobor├«. ÔÇô 3. A exploda. Lat. detăĺn─üre (Pu╚Öcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede c─â este vorba despre o forma╚Ťie neol., ceea ce nu este adev─ârat dec├«t pentru ultimul sens al cuv├«ntului rom.; de altfel, este cuv├«nt tradi╚Ťional ╚Öi cu des─âv├«r╚Öire popular. ÔÇô Der. detun─âtur─â, s. f. (tr─âznet[1]); detun─âtor, adj. (bubuitor); detun─âtor, s. n. (mecanism care provoac─â explozia), din fr. d├ętonateur. Cf. tuna ╚Öi toponimul Detunata.[1]
A DETUN├ü det├║n 1. intranz. 1) A se produce un tunet (├«n urma unei desc─ârc─âri electrice ├«n atmosfer─â); a tr─âsni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a tr─âsni. 3) (despre arme de foc) A se desc─ârca cu zgomot; a bubui; a tr─âsni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi tr─âsnetul; a tr─âsni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face s─â nu mai existe; a ╚Öterge de pe fa╚Ťa p─âm├óntului; a nimici; a pr─âp─âdi. /<lat. detonare
detunà v. 1. a tuna tare, a răsuna cu sgomot: tunurile crunte ca tunete detună Al. 2. a trăsni, a lovi cu fulgerul; 3. a face explozie. [Lat. DETONARE].
detunare f. sgomotul produs de o explozie.
det├║n, a -├í v. tr. (lat. det├│no, -├íre, d. tonare, a tuna). Tr─âsnesc, izbesc cu fulgeru: un brad detunat. Dobor, pr─âbu╚Öesc pin foc de pu╚Öc─â: ├«l detuna cu pistolu (Sadov. VR. 1924, 1, 8). V. refl. M─â pr─âbu╚Öesc de lovitur─â: mun╚Ťi─ş sÔÇÖa┼ş detunat. V. intr. (neol. dup─â fr. d├ętoner). Bubu─ş, explodez cu tunet: tunu detun─â.
DETUNA vb. 1. a bubui, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.) 2. a trăsni. (A ~ un copac.)
DETUNARE s. bubuire, bubuit, bubuitur─â, detona╚Ťie, detunat, detun─âtur─â, duduit, duduitur─â, tr─âsnet, tr─âsnitur─â, vuiet, (rar) detunet, (├«nv. ╚Öi reg.) sunet, (reg.) dur─ât. (~ tunului.)

Detunare dex online | sinonim

Detunare definitie

Intrare: detuna
detuna verb grupa I conjugarea I
Intrare: detunare
detunare substantiv feminin