Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru detun─âtor

detun─ât├│r2 sn vz detonator
detun─âtor1, ~oare [At: ASACHI, E. II, 277/3 / V: (├«vr) ~nit~ a / Pl: ~i, ~oare / E: detuna + -─âtor] 1 a (├Ävp) Care tr─âsne╚Öte. 2 sma (├Änv) Cel care face s─â tune. 3 a (├Ävr) Care bombardeaz─â. 4 sn Parte a ╚Ťevii unei arme de foc de infanterie ├«n care intr─â explozivul. 5 a Care r─âsun─â puternic Si: bubuitor. 6 a (D. arme de foc, explozii etc.) Care produce un zgomot puternic. 7 a (Rar; d. voce) Care are o rezonan╚Ť─â deosebit─â Si: puternic, sonor.
DETUN─éT├ôR, -O├üRE, detun─âtori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care r─âsun─â puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dind─âr─ât a ╚Ťevii unei arme de foc de infanterie, ├«n care intr─â tubul cartu╚Öului. ÔÇô Detuna + suf. -tor.
DETUN─éT├ôR, -O├üRE, detun─âtori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care r─âsun─â puternic; bubuitor. 2. S. n. Partea dind─âr─ât a ╚Ťevii unei arme de foc de infanterie, ├«n care intr─â tubul cartu╚Öului. ÔÇô Detuna + suf. -─âtor.
DETUNĂTÓR, -OÁRE, detunători, -oare, adj. Care răsună puternic (ca tunetul). Boierul, îndemnat de fala lui obișnuită, își scutura barba și umplea încăperea c-un glas detunător. SADOVEANU, O. VII 54.
detunătór1 adj. m., pl. detunătóri; f. sg. și pl. detunătoáre
detunătór2 (parte a unei arme) s. n., pl. detunătoáre
detunătór adj. m., pl. detunătóri; f. sg. și pl. detunătoáre
detunătór s. n., pl. detunătoáre
DETUNĂTÓR adj. v. bubuitor.
DETUNĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care detună; bubuitor. /a detuna + suf. ~ător
DETUNĂTÓR2 ~oáre n. Parte a armei de foc unde se retrage tubul cartușului. /a detuna + suf. ~ător
detun─âtor a. care detun─â: glas detun─âtor.
DETUN─éTOR adj. bubuitor, tun─âtor. (Explozie ~.)

Detun─âtor dex online | sinonim

Detun─âtor definitie

Intrare: detun─âtor
detun─âtor adjectiv substantiv neutru