Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru detronat

detrona vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«rg) ~ni, dest~ / Pzi: ~n├ęz / E: fr d├ętr├┤ner] 1 (C.i. monarhi) A ├«nl─âtura de la domnie. 2 (Irn) A ├«nl─âtura dintr-o demnitate sau dintr-o func╚Ťie. 3 (Pex; fig; c.i. persoane) A ├«ndep─ârta din preajma cuiva. 4 (Spt) A deposeda pe cineva de titlul de campion.
detronát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: detrona] (Rar) 1-4 Detronare (1-4).
detron├ít2, ~─â a [At: C─éP─é╚ÜINEANU, M. R. 66/8 / V: (├«rg) dest~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: detrona] 1 (D. monarhi) Care a fost ├«nl─âturat de la domnie. 2 (Irn) ├Änl─âturat dintr-o func╚Ťie ├«nalt─â. 3 (Pex; fig; d. persoane) Care este ├«ndep─ârtat din preajma cuiva. 4 (D. sportivi) Deposedat de titlul de campion.
DETRON├ü, detronez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura de la domnie, a alunga de pe tron. ÔÖŽ (Ir.) A ├«nl─âtura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. ÔÖŽ A deposeda pe cineva de titlul de campion. ÔÇô Din fr. d├ętr├┤ner.
DETRON├üT, -─é, detrona╚Ťi, -te, adj. ├Änl─âturat de la domnie, alungat de pe tron. ÔÇô V. detrona.
DETRON├ü, detronez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura de la domnie, a alunga de pe tron. ÔÖŽ (Ir.) A ├«nl─âtura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. ÔÖŽ A deposeda pe cineva de titlul de campion. ÔÇô Din fr. d├ętr├┤ner.
DETRON├üT, -─é, detrona╚Ťi, -te, adj. ├Änl─âturat de la domnie, alungat de pe tron. ÔÇô V. detrona.
DETRON├ü, detronez, vb. I. Tranz. A alunga de pe tron, a scoate din domnie. Adunarea na╚Ťional─â va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. ÔÖŽ (Ironic) A scoate (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. Te du╚Öm─ânea ├«ns─â Mircea, ucenicul pe care Bor╚Ťosul ├«l detronase din func╚Ťia pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270.
DETRON├üT, -─é, detrona╚Ťi, -te, adj. (Despre monarhi) Alungat din domnie. Dup─â fa╚Ť─â pari mai mult ca o regin─â Detronat─â. MACEDONSKI, O. II 433.
detroná (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detroneáză
detron├í vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. detron├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. detrone├íz─â
DETRONÁ vb. v. mazili.
DETRONÁT adj. v. mazilit.
A detrona Ôëá a ├«ncorona, a ├«nsc─âuna, a ├«ntrona
DETRON├ü vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ÔÖŽ (Ironic) A ├«nl─âtura dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. [P.i. -nez. / < fr. d├ętr├┤ner].
DETRON├ü vb. tr. a ├«nl─âtura de la tron, a scoate din domnie. ÔŚŐ (ir.) a ├«nl─âtura dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. (< fr. d├ętr├┤ner)
A DETRON├ü ~├ęz tranz. 1) A deposeda de tron; a scoate din domnie. 2) A ├«nl─âtura dintr-o func╚Ťie sau dintr-o demnitate; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /<fr. d├ętr├┤ner
de(s)tronà v. a da jos de pe tron, a răsturna din domnie.
detronà v. V. destronà.
* detron├ęz v. tr. (fr. d├ętr├┤ner. V. tron). Scot din tron (din domnie), desc─âunez.
DETRONA vb. a mazili, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
DETRONAT adj. mazilit. (Domnitor ~.)

Detronat dex online | sinonim

Detronat definitie

Intrare: detrona
detrona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tro-
Intrare: detronat
detronat adjectiv