Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru detronare

detrona vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«rg) ~ni, dest~ / Pzi: ~n├ęz / E: fr d├ętr├┤ner] 1 (C.i. monarhi) A ├«nl─âtura de la domnie. 2 (Irn) A ├«nl─âtura dintr-o demnitate sau dintr-o func╚Ťie. 3 (Pex; fig; c.i. persoane) A ├«ndep─ârta din preajma cuiva. 4 (Spt) A deposeda pe cineva de titlul de campion.
detron├íre sf [At: CR (1832), 3141/28 / V: (├«rg) dest~ / Pl: ~nß║»ri / E: detrona] 1 ├Änl─âturare a unui monarh de la domnie Si: (rar) detronat1 (1). 2 (Irn) ├Änl─âturare a cuiva dintr-o func╚Ťie ├«nalt─â Si: (rar) detronat1 (2). 3 (Pex; fig) ├Ändep─ârtare a cuiva din preajm─â Si: (rar) detronat1 (3). 4 Deposedare a unui sportiv de titlul de campion Si: (rar) detronat1 (4).
DETRON├ü, detronez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura de la domnie, a alunga de pe tron. ÔÖŽ (Ir.) A ├«nl─âtura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. ÔÖŽ A deposeda pe cineva de titlul de campion. ÔÇô Din fr. d├ętr├┤ner.
DETRON├üRE, detron─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a detrona. ÔÇô V. detrona.
DETRON├ü, detronez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura de la domnie, a alunga de pe tron. ÔÖŽ (Ir.) A ├«nl─âtura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. ÔÖŽ A deposeda pe cineva de titlul de campion. ÔÇô Din fr. d├ętr├┤ner.
DETRON├üRE, detron─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a detrona. ÔÇô V. detrona.
DETRON├ü, detronez, vb. I. Tranz. A alunga de pe tron, a scoate din domnie. Adunarea na╚Ťional─â va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. ÔÖŽ (Ironic) A scoate (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. Te du╚Öm─ânea ├«ns─â Mircea, ucenicul pe care Bor╚Ťosul ├«l detronase din func╚Ťia pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270.
DETRON├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a detrona; alungare de pe tron, scoatere din domnie. Au votat o mo╚Ťiune prin care se cerea detronarea regelui. CAMIL PETRESCU, T. II 345.
detroná (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detroneáză
detronáre (de-tro-) s. f., g.-d. art. detronắrii; pl. detronắri
detron├í vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. detron├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. detrone├íz─â
detron├íre s. f. (sil. -tro-) Ôćĺ tronare
DETRONÁ vb. v. mazili.
DETRONÁRE s. v. mazilire.
A detrona Ôëá a ├«ncorona, a ├«nsc─âuna, a ├«ntrona
DETRON├ü vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ÔÖŽ (Ironic) A ├«nl─âtura dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. [P.i. -nez. / < fr. d├ętr├┤ner].
DETRON├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a detrona ╚Öi rezultatul ei; alungare de la tron. [< detrona].
DETRON├ü vb. tr. a ├«nl─âtura de la tron, a scoate din domnie. ÔŚŐ (ir.) a ├«nl─âtura dintr-o demnitate, dintr-o func╚Ťie. (< fr. d├ętr├┤ner)
A DETRON├ü ~├ęz tranz. 1) A deposeda de tron; a scoate din domnie. 2) A ├«nl─âtura dintr-o func╚Ťie sau dintr-o demnitate; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /<fr. d├ętr├┤ner
de(s)tronà v. a da jos de pe tron, a răsturna din domnie.
detronà v. V. destronà.
* detron├ęz v. tr. (fr. d├ętr├┤ner. V. tron). Scot din tron (din domnie), desc─âunez.
DETRONA vb. a mazili, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)
DETRONARE s. mazilire, mazilit, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.)

Detronare dex online | sinonim

Detronare definitie

Intrare: detrona
detrona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tro-
Intrare: detronare
detronare substantiv feminin
  • silabisire: -tro-