detriment definitie

11 definiții pentru detriment

detrimént sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 60 / Pl: ~e / E: fr détriment, lat detrimentum] 1 (Îlpp) În (sau, înv, spre, cu) ~ul (cuiva sau a ceva) În dauna (cuiva sau a ceva). 2 (Înv) Pagubă.
DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum.
DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum.
DETRIMÉNT s. n. (Numai în loc. adv.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). E în detrimentul sănătății.
detrimént (mai ales în constr. în ŭl) (de-tri-) s. n.
detrimént s. n. (sil. -tri-)
DETRIMÉNT s.n. Prejudiciu, pagubă. ◊ În detrimentul = în paguba. [Pl. -te, -turi. / < fr. détriment, it. detrimento, lat. detrimentum].
DETRIMÉNT s. n. prejudiciu, pierdere materială sau morală. ♦ în detrimentul (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna (cuiva sau a ceva). (< fr. détriment, lat. detrimentum)
DETRIMÉNT n.: În ~ul cuiva (sau a ceva) în dauna cuiva (sau a ceva); în paguba...; în dezavantajul... /<fr. détriment, lat. detrimentum
detriment n. pagubă: e în detrimentul meu.
* detrimént n., pl. e (lat. detrimentum). Pagubă, prejudiciŭ.

detriment dex

Intrare: detriment (pl. -uri)
detriment pl. -uri
Intrare: detriment (pl. -e)
detriment pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -tri-
Intrare: detriment (sg.)
detriment sg.