detrimént sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 60 / Pl: ~e / E: fr détriment, lat detrimentum] 1 (Îlpp) În (sau, înv, spre, cu) ~ul (cuiva sau a ceva) În dauna (cuiva sau a ceva). 2 (Înv) Pagubă.

DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum.

DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum.

DETRIMÉNT s. n. (Numai în loc. adv.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). E în detrimentul sănătății.

detrimént (mai ales în constr. în ŭl) (de-tri-) s. n.

detrimént s. n. (sil. -tri-)

DETRIMÉNT s.n. Prejudiciu, pagubă. ◊ În detrimentul = în paguba. [Pl. -te, -turi. / < fr. détriment, it. detrimento, lat. detrimentum].

DETRIMÉNT s. n. prejudiciu, pierdere materială sau morală. ♦ în detrimentul (cuiva sau a ceva) = în paguba, în dauna (cuiva sau a ceva). (< fr. détriment, lat. detrimentum)

DETRIMÉNT n.: În ~ul cuiva (sau a ceva) în dauna cuiva (sau a ceva); în paguba...; în dezavantajul... /<fr. détriment, lat. detrimentum

detriment n. pagubă: e în detrimentul meu.

* detrimént n., pl. e (lat. detrimentum). Pagubă, prejudiciŭ.