Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1062996:

detractáre sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~tắri / E: detracta] (Liv) Defăimare a cuiva Si: ponegrire, (înv) detractație, detracție.

detractare definitie

detractare dex