detracta definitie

13 definiții pentru detracta

detracta vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~rec~ / Pzi: ~téz / E: fr détracter, lat detrectare] (Liv) A defăima pe cineva Si: a ponegri.
DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.
DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ponegri, a defăima pe cineva. – Din fr. détracter.
DETRACTÁ, detractez, vb. I. Tranz. (Rar) A căuta să micșoreze pe nedrept meritele cuiva; a ponegri, a defăima.
detractá (a ~) (a ponegri) (livr.) (de-trac-) vb., ind. prez. 3 detracteáză
detractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. detractéz, 3 sg. și pl. detracteáză
DETRACTÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
DETRACTÁ vb. I. tr. (Rar) A ponegri, a defăima; a micșora meritele cuiva. [< fr. détracter, cf. lat. detractus < detrahere].
DETRACTÁ vb. tr. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter)
A DETRACTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a ponosi; a huli; a denigra; a defăima; a blama; a calomnia; a cleveti; a bârfi. /<fr. detracter
detractà v. a vorbi rău de cineva, a depreția meritul cuiva.
* detractéz v. tr. (fr. dé-tracter, a deprecia pe nedrept, d. lat. de-tractare, a trata, a discuta. V. contractez, tratez, trag). Depreciez pe nedrept.
detracta vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

detracta dex

Intrare: detracta
detracta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -trac-