Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru detracat

detrac├í vr [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 356 / Pzi: ~ach├ęz / E: fr detraque] (Liv) 1 (D. ma╚Öini) A se defecta. 2 A se dezechilibra mintal Si: (pop) a se sminti, a se ╚Ťicni. 3 (Pex) A dec─âdea din punct de vedere moral.
detrac├ít, ~─â [At: GHEREA, ST. CR. II, 336 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: detraca] (Liv) 1 a (D. ma╚Öini, mecanisme) Care este defectat. 2-3 smf, a (Persoan─â) dezechilibrat─â (mintal). 4-5 smf, a (Pex) (Persoan─â) dec─âzut─â din punct de vedere moral.
DETRAC├ü vb. I. Refl. (Livr.; folosit numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ╚Ťicni; a dec─âdea din punct de vedere moral. ÔÇô Din fr. d├ętraquer.
DETRAC├üT, -─é, detraca╚Ťi, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, ╚Ťicnit, dezechilibrat; dec─âzut din punct de vedere moral. ÔÇô V. detraca. Cf. fr. d├ętraqu├ę.
DETRAC├ü vb. I. Refl. (Livr.; ├«ntrebuin╚Ťat numai la timpurile compuse) A se sminti, a se ╚Ťicni; a dec─âdea din punct de vedere moral. ÔÇô Din fr. d├ętraquer.
DETRAC├üT, -─é, detraca╚Ťi, -te, adj. (Livr.; adesea substantivat) Smintit, ╚Ťicnit, dezechilibrat; dec─âzut din punct de vedere moral. ÔÇô V. detraca. Cf. fr. d├ętraqu├ę.
DETRAC├ü vb. I. Refl. (├Äntrebuin╚Ťat numai la participiu ╚Öi la timpurile formate cu participiul; despre oameni sau despre minte) A se sminti, a se ╚Ťicni; (rar, despre mecanisme sau despre ma╚Öini) a se defecta, a se strica. Ceasul min╚Ťii mele s-a detracat, merge anapoda. CAMIL PETRESCU, T. I 356.
DETRAC├üT, -─é, detraca╚Ťi, -te, adj. (Despre oameni) Dezechilibrat, stricat; (rar, despre obiecte) stricat, defectat, deranjat. Aparat detracat. CAMIL PETRESCU, T. I 253. [Tolstoi] ne-a zugr─âvit un mistic, un pesimist detracat. GHEREA, ST. CR. II 336.
!detracá (a se ~) (a decădea) (livr.) (de-tra-) vb. refl., ind. perf. c. 3 sg. s-a detracát (folosit numai la timpuri compuse)
detracá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 3 sg. detracheáză
DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdruncina.
DETRACÁT adj. v. defect, defectat, deranjat, dereglat, dezechilibrat, stricat, tulburat, zdruncinat.
DETRAC├ü vb. I. refl. (Rar) A ├«nnebuni, a se sminti, a se ╚Ťicni. ÔÖŽ (Rar; despre ma╚Öini) A se defecta. [< fr. d├ętraquer].
DETRAC├üT, -─é adj. Stricat, dezechilibrat, de╚Ö─ân╚Ťat; ╚Ťicnit. ÔÖŽ (Rar; despre ma╚Öini) Stricat, defect. [< fr. d├ętraqu├ę].
DETRAC├ü vb. refl. 1. a ├«nnebuni, a se sminti, a se ╚Ťicni. 2. (despre ma╚Öini) a se defecta. (< fr. d├ętraquer)
A SE DETRAC├ü pers. 3 se ~che├íz─â intranz. livr. 1) A pierde facultatea de a judeca normal; a-╚Öi ie╚Öi din min╚Ťi; a se sminti; a se scr├ónti; a ├«nnebuni; a se ╚Ťicni; a se tr─âsni. 2) rar (despre sisteme tehnice) A ie╚Öi din func╚Ťiune (prin uzare sau ca urmare a unui accident); a ├«nceta s─â func╚Ťioneze normal; a se defecta; a se deregla; a se deterioraj a se strica. /<fr. detraquer
* detrac├ít, -─â adj. ╚Öi s. (fr. d├ę-traqu├ę, d. d├ę-traquer, a strica mecanizmu, a turbura, v. vfr. trace, mers, urm─â). Persoan─â cu corpu ╚Öi spiritu stricat de vi╚Ťi─ş: be╚Ťia m─âre╚Öte num─âru detraca╚Ťilor.
detraca vb. v. DEFECTA. DERANJA. DEREGLA. DEZECHILIBRA. STRICA. TULBURA. ZDRUNCINA.
detracat adj. v. DEFECT. DEFECTAT. DERANJAT. DEREGLAT. DEZECHILIBRAT. STRICAT. TULBURAT. ZDRUNCINAT.

Detracat dex online | sinonim

Detracat definitie

Intrare: detraca
detraca conjugarea a II-a grupa I verb
  • silabisire: de-tra-ca
Intrare: detracat
detracat adjectiv