detorsionare definitie

11 definiții pentru detorsionare

detorsiona vt [At: DN3 / P: ~si-o~ / Pzi: ~néz / E: des- + torsiona] (C.i. segmente sau organe torsionate) A înlătura o torsiune Si: (pop) a dezrăsuci.
detorsionáre sf [At: D. MED. / P: ~si-o~ / Pl: ~nắri / E: detorsiona] Înlăturare a unei torsiuni Si: detorsiune, (rar) detorsionat1, (pop) dezrăsucire.
DETORSIONÁ, detorsionez, vb. I. Tranz. A înlătura o torsiune (1). [Pr.: -si-o-] – Pref. de- + torsiona.
DETORSIONÁRE, detorsionări, s. f. Acțiunea de a detorsiona. [Pr.: -si-o-] – V. detorsiona.
DETORSIONÁ, detorsionez, vb. I. Tranz. A înlătura o torsiune (1). [Pr.: -si-o-] – Din torsiune.
DETORSIONÁRE, detorsionări, s. f. Acțiunea de a detorsiona. [Pr.: -si-o-] – V. detorsiona.
*detorsioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 detorsioneáză
detorsioná vb. → torsiona
DETORSIONÁ vb. I. tr. (Tehn.) A înlătura o torsiune; a întinde, a destinde. [Pron. -si-o-. / et. incertă].
DETORSIONÁRE s.f. Acțiunea de a detorsiona; detorsiune. [Pron. -si-o-. / < detorsiona].
DETORSIONÁ vb. tr. (tehn.) a înlătura o torsiune, a dezrăsuci; a întinde (la loc), a destinde. (< de1- + torsiona)

detorsionare dex

Intrare: detorsiona
detorsiona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: detorsionare
detorsionare substantiv feminin