detonare definitie

2 intrări

15 definiții pentru detonare

detoná1 [At: LUC. II, 24 / Pzi: ~néz / E: fr détoner] 1 vi A exploda cu zgomot mare (prin combustie rapidă, prin reacție chimică violentă, prin detenta unui gaz etc.). 2 vt A declanșa o explozie.
detoná2 vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~néz / E: fr détonner] (Muz) 1 A se depărta de la intonația corectă. 2 (Pex) A cânta fals Si: a distona.
detonáre sf [At: SĂULESCU, HR. II, 389/6 / V: (înv) ~tun~ / Pl: ~nắri / E: detona1] Explozie.
DETONÁ, detonez, vb. I. Tranz. A declanșa o explozie. ♦ Intranz. A exploda. – Din fr. détoner.
DETONÁ, detonez, vb. I. Tranz. A declanșa o explozie. ♦ Intranz. A exploda. – Din fr. détoner.
detoná (a ~) (a declanșa o explozie) vb., ind. prez. 3 detoneáză
detoná vb., ind. prez. 1 sg. detonéz, 3 sg. și pl. detoneáză
detonáre s. f., g.-d. art. detonării; pl. detonări
DETONÁ vb. v. exploda.
DETONÁRE s. v. explodare.
DETONÁ vb. I. tr. A produce o explozie. [< fr. détoner].
DETONÁ vb. I. tr. a produce o explozie. II. intr. a exploda. (< fr. détoner, lat. denotare)
A DETONÁ ~éz 1. tranz. (bombe, proiectile) A face să producă detonație; a exploda. 2. intranz. A produce detonație; a exploda. /<fr. détoner
DETONA vb. a exploda. (Dinamita ~.)
DETONARE s. explodare. (~ dinamitei.)

detonare dex

Intrare: detona
detona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: detonare
detonare substantiv feminin