Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru detona

deton├í1 [At: LUC. II, 24 / Pzi: ~n├ęz / E: fr d├ętoner] 1 vi A exploda cu zgomot mare (prin combustie rapid─â, prin reac╚Ťie chimic─â violent─â, prin detenta unui gaz etc.). 2 vt A declan╚Öa o explozie.
deton├í2 vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~n├ęz / E: fr d├ętonner] (Muz) 1 A se dep─ârta de la intona╚Ťia corect─â. 2 (Pex) A c├ónta fals Si: a distona.
DETON├ü, detonez, vb. I. Tranz. A declan╚Öa o explozie. ÔÖŽ Intranz. A exploda. ÔÇô Din fr. d├ętoner.
DETON├ü, detonez, vb. I. Tranz. A declan╚Öa o explozie. ÔÖŽ Intranz. A exploda. ÔÇô Din fr. d├ętoner.
detoná (a ~) (a declanșa o explozie) vb., ind. prez. 3 detoneáză
deton├í vb., ind. prez. 1 sg. deton├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. detone├íz─â
DETONÁ vb. v. exploda.
DETON├ü vb. I. tr. A produce o explozie. [< fr. d├ętoner].
DETON├ü vb. I. tr. a produce o explozie. II. intr. a exploda. (< fr. d├ętoner, lat. denotare)
A DETON├ü ~├ęz 1. tranz. (bombe, proiectile) A face s─â produc─â detona╚Ťie; a exploda. 2. intranz. A produce detona╚Ťie; a exploda. /<fr. d├ętoner
DETONA vb. a exploda. (Dinamita ~.)

Detona dex online | sinonim

Detona definitie

Intrare: detona
detona verb grupa I conjugarea a II-a