detestare definitie

2 intrări

19 definiții pentru detestare

detestá vtr [At: NEGULICI, V., ap. DLR ms / Pzi: detést, (rar) ~téz / E: fr détester] 1-2 A nu (se) putea suferi Si: a (se) disprețui.
detestáre sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tắri / E: detesta] (Rar) Disprețuire.
DETESTÁ, detést, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.
DETESTÁRE, detestări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) detesta. – V. detesta.
DETESTÁ, detést, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A nu (se) putea suferi, a (se) disprețui profund. – Din fr. détester, lat. detestari.
DETESTÁRE, detestări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) detesta. – V. detesta.
DETESTÁ, detést, vb. I. Tranz. A urî cu tărie, a nu putea suferi (pe cineva sau ceva). Dumneata ești tot ce am detestat mai mult în viață. SEBASTIAN, T. 63. ◊ Refl. Se umilea, se detesta că a fost și a rămas un prost revoluționar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 76. – Prez. ind. și: (rar) detestez (CARAGIALE, T. II 187).
detestá (a ~) vb., ind. prez. 3 detéstă
detestá vb., ind. prez. 1 sg. detést, 3 sg. și pl. detéstă; ger. detestând
detestáre s. f., pl. detestări
A detesta ≠ a venera
Detestare ≠ venerare
DETESTÁ vb. I. tr., refl. A (se) disprețui profund, a simți repulsie; a (se) urî, a nu (se) putea suferi. [P.i. detést și (rar) -ez. / < fr. détester, cf. it. detestare, lat. detestari].
DETESTÁRE s.f. Acțiunea de a detesta. [< detesta].
DETESTÁ vb. tr., refl. a (se) disprețui profund, a (se) urî. (< fr. détester, lat. detestari)
A DETESTÁ detést tranz. A trata cu dispreț, cu ură. /<fr. détester, lat. detestari
A SE DETESTÁ mă detést intranz. A se disprețui profund (unul cu altul). /<fr. détester, lat. detestari
detestà v. a urî tare.
*detést și -éz, a -á v. tr. (fr. détester, d. lat. de-testari, d. testis, martur. V. contest). Am în oroare, execrez, urăsc tare.

detestare dex

Intrare: detesta
detesta verb grupa I conjugarea I
Intrare: detestare
detestare substantiv feminin