Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru determinism

determin├şsm sn [At: CONV. LIT. XX, 530 / E: fr d├ęterminisme] 1 Ordine a faptelor dup─â care existen╚Ťa unui anumit fenomen este rezultatul absolut ╚Öi necondi╚Ťionat al unor cauze precise, stabilite ├«n prealabil, astfel ├«nc├ót condi╚Ťiile fiind date, fenomenul trebuie s─â se produc─â cu necesitate. 2 (├Äs) ~ geografic Orientare ne╚Ötiin╚Ťific─â ├«n geografie ╚Öi ├«n sociologie, care consider─â mediul geografic ca factor determinant al dezvolt─ârii sociale. 3 Concep╚Ťie filozofic─â potrivit c─âreia fenomenele din univers se afl─â ├«n interdependen╚Ť─â, condi╚Ťion├óndu-se reciproc ╚Öi se supun necesit─â╚Ťii, fiind guvernate de legi obiective. 4 (├Äs) ~ mecanicist (sau, rar) mecanist Concep╚Ťie filozofic─â ne╚Ötiin╚Ťific─â conform c─âreia se identific─â cauzalitatea cu necesitatea, excluz├ónd ├«nt├ómplarea din natur─â ╚Öi societate, dar ╚Öi interven╚Ťia omului. 5 (Pex) Fatalism.
DETERMIN├ŹSM s. n. Teorie, concep╚Ťie potrivit c─âreia fenomenele sunt generate de ├«nl─ân╚Ťuiri de cauze ╚Öi efecte, prin condi╚Ťion─âri ╚Öi legit─â╚Ťi, prin interac╚Ťiuni necesare ╚Öi repetitive. ÔÇô Din fr. d├ęterminisme.
DETERMIN├ŹSM s. n. Teorie, concep╚Ťie potrivit c─âreia fenomenele sunt generate de ├«nl─ân╚Ťuiri de cauze ╚Öi efecte, prin condi╚Ťion─âri ╚Öi legit─â╚Ťi, prin interac╚Ťiuni necesare ╚Öi repetitive. ÔÇô Din fr. d├ęterminisme.
DETERMIN├ŹSM s. n. Teoria leg─âturii necesare, guvernate de legi, ├«ntre toate evenimentele ╚Öi fenomenele ╚Öi a condi╚Ťion─ârii lor cauzale. Ideea determinismului, care stabile╚Öte necesitatea ac╚Ťiunilor omului ╚Öi spulber─â povestea absurd─â a liberului arbitru, nu exclude c├«tu╚Öi de pu╚Ťin nici ra╚Ťiunea, nici con╚Ötiin╚Ťa omului ╚Öi nici aprecierea ac╚Ťiunilor lui. Dimpotriv─â, numai punctul de vedere determinist face posibile aprecierile stricte ╚Öi exacte, ├«n loc s─â se arunce totul ├«n spinarea liberului arbitru. LENIN, O. I 151.
determin├şsm s. n.
determin├şsm s. n.
DETERMIN├ŹSM s.n. (Fil.) Teorie care sus╚Ťine universalitatea principiului cauzalit─â╚Ťii, teza c─â toate fenomenele naturii, societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii se nasc ╚Öi se dezvolt─â ├«n virtutea unor cauze, mi╚Öcarea lor fiind guvernat─â de legi obiective. [< fr. d├ęterminisme].
DETERMIN├ŹSM s. n. teorie, concep╚Ťie ╚Öi metod─â potrivit c─âreia toate fenomenele ╚Öi procesele naturii, societ─â╚Ťii ╚Öi g├óndirii sunt determinate de anumite condi╚Ťii ╚Öi cauze, guvernate de legi obiective. (< fr. d├ęterminisme)
DETERMIN├ŹSM n. filoz. Teorie filozofic─â conform c─âreia fenomenele universului se afl─â ├«n interdependen╚Ť─â (╚Öi sunt determinate de legit─â╚Ťi naturale). /<fr. d├ęterminisme
determinism n. sistem─â filozofic─â care atribue motivelor, ╚Öi nu excluziv voin╚Ťei, actele voluntare.
*determin├şzm n. pl. e. Sistem─â filosofic─â care neag─â influen╚Ťa personal─â ├«n determina╚Ťiune ╚Öi o atribuie numa─ş for╚Ťe─ş motivelor. Pin ext. Doctrin─â care explic─â fenomenele pin singuru principi┼ş al cauzalit─â╚Ťi─ş. (Cam totuna cu fatalizm). V. arbitri┼ş.
determin├şsm s. n. Concep╚Ťie potrivit c─âreia toate fenomenele din univers ╚Öi din via╚Ťa omului sunt determinate ╚Öi condi╚Ťionate, se supun cauzalit─â╚Ťii ╚Öi legit─â╚Ťii naturale, acelea╚Öi cauze produc├ónd cu necesitate acelea╚Öi efecte, concep╚Ťie definitorie pentru filozofia materialist─â. ÔÇô Din fr. d├ęterminisme.

Determinism dex online | sinonim

Determinism definitie

Intrare: determinism
determinism substantiv neutru