determinism definitie

12 definiții pentru determinism

determinísm sn [At: CONV. LIT. XX, 530 / E: fr déterminisme] 1 Ordine a faptelor după care existența unui anumit fenomen este rezultatul absolut și necondiționat al unor cauze precise, stabilite în prealabil, astfel încât condițiile fiind date, fenomenul trebuie să se producă cu necesitate. 2 (Îs) ~ geografic Orientare neștiințifică în geografie și în sociologie, care consideră mediul geografic ca factor determinant al dezvoltării sociale. 3 Concepție filozofică potrivit căreia fenomenele din univers se află în interdependență, condiționându-se reciproc și se supun necesității, fiind guvernate de legi obiective. 4 (Îs) ~ mecanicist (sau, rar) mecanist Concepție filozofică neștiințifică conform căreia se identifică cauzalitatea cu necesitatea, excluzând întâmplarea din natură și societate, dar și intervenția omului. 5 (Pex) Fatalism.
DETERMINÍSM s. n. Teorie, concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănțuiri de cauze și efecte, prin condiționări și legități, prin interacțiuni necesare și repetitive. – Din fr. déterminisme.
DETERMINÍSM s. n. Teorie, concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănțuiri de cauze și efecte, prin condiționări și legități, prin interacțiuni necesare și repetitive. – Din fr. déterminisme.
DETERMINÍSM s. n. Teoria legăturii necesare, guvernate de legi, între toate evenimentele și fenomenele și a condiționării lor cauzale. Ideea determinismului, care stabilește necesitatea acțiunilor omului și spulberă povestea absurdă a liberului arbitru, nu exclude cîtuși de puțin nici rațiunea, nici conștiința omului și nici aprecierea acțiunilor lui. Dimpotrivă, numai punctul de vedere determinist face posibile aprecierile stricte și exacte, în loc să se arunce totul în spinarea liberului arbitru. LENIN, O. I 151.
determinísm s. n.
determinísm s. n.
DETERMINÍSM s.n. (Fil.) Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind guvernată de legi obiective. [< fr. déterminisme].
DETERMINÍSM s. n. teorie, concepție și metodă potrivit căreia toate fenomenele și procesele naturii, societății și gândirii sunt determinate de anumite condiții și cauze, guvernate de legi obiective. (< fr. déterminisme)
DETERMINÍSM n. filoz. Teorie filozofică conform căreia fenomenele universului se află în interdependență (și sunt determinate de legități naturale). /<fr. déterminisme
determinism n. sistemă filozofică care atribue motivelor, și nu excluziv voinței, actele voluntare.
*determinízm n. pl. e. Sistemă filosofică care neagă influența personală în determinațiune și o atribuie numaĭ forțeĭ motivelor. Pin ext. Doctrină care explică fenomenele pin singuru principiŭ al cauzalitățiĭ. (Cam totuna cu fatalizm). V. arbitriŭ.
determinísm s. n. Concepție potrivit căreia toate fenomenele din univers și din viața omului sunt determinate și condiționate, se supun cauzalității și legității naturale, aceleași cauze producând cu necesitate aceleași efecte, concepție definitorie pentru filozofia materialistă. – Din fr. déterminisme.

determinism dex

Intrare: determinism
determinism substantiv neutru