Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru determinat

determina vt [At: CALENDARIU (1794), 38/29 / Pzi: ~├ęrmin, (├«nv) ~n├ęz / E: fr d├ęterminer, lat determinare] 1 A ar─âta, ├«n mod sigur ╚Öi categoric, ceva sau pe cineva Si: a identifica. 2 A fixa (cu precizie) o dat─â, un termen etc. Si: a hot─âr├«, a stabili. 3 (Pex) A defini. 4 (D. cuvinte, propozi╚Ťii sau categorii sintactice) A preciza sensul (lexical sau gramatical) al unui cuv├ónt sau al unei propozi╚Ťii. 5 (Spc) A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unui fenomen, caracteristicile unei plante (├«n vederea identific─ârii sau a repartiz─ârii acestora ├«n categorii). 6 (Pex) A cunoa╚Öte. 7 (C.i. oameni) A face ca cineva s─â ia o anumit─â decizie, pozi╚Ťie, atitudine etc. Si: a convinge. 8 (C.i. fapte, fenomene, situa╚Ťii etc.) A servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen Si: a cauza, a condi╚Ťiona, a genera, a produce. 9 (Pex) A avea ca rezultat. 10 (Rar) A predestina. 11 (Spc) A deduce pe baza anumitor date Si: a calcula.
determinát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: determina] 1-3 Determinare (1-2, 4).
determin├ít2, ~─â [At: HELIADE, O. II, 159 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: determina cf fr d├ętermin├ę] 1 a Care a fost precizat. 2 a (Pex) Fix. 3 a Justificat. 4 a (D. cuvinte, propozi╚Ťii sau categorii sintactice) Al c─ârui sens (lexical sau gramatical) este precizat de alt cuv├ónt sau de alt─â propozi╚Ťie. 5 sma (Grm) Elementul regent al unui determinant (3). 6 a (Log; d. no╚Ťiuni) Care are mai multe note ├«n sine ╚Öi mai pu╚Ťine note sub sine. 7 a Ferm. 8 a (Pex) ├Ändr─âzne╚Ť. 9 a Dedus pe baza anumitor date Si: calculat. 10 a (├Änv) Pasionat.
DETERMIN├ü, det├ęrmin, vb. I. Tranz. 1. A condi╚Ťiona ├«n mod necesar, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hot─âr├« (o dat─â, un termen etc.). ÔÖŽ Spec. A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (├«n vederea repartiz─ârii acestora ├«n categorii). ÔÖŽ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva s─â ia o anumit─â hot─âr├óre. 4. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) A preciza sensul altui cuv├ónt sau altei propozi╚Ťii. Adverbele determin─â verbele pe care le ├«nso╚Ťesc. ÔÇô Din fr. d├ęterminer, lat. determinare.
DETERMIN├üT, -─é, determina╚Ťi, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) Al c─ârui sens este precizat de alt cuv├ónt sau de alt─â propozi╚Ťie. ÔÇô V. determina. Cf. fr. d├ętermin├ę.
DETERMIN├ü, det├ęrmin, vb. I. Tranz. 1. A condi╚Ťiona ├«n mod necesar, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hot─âr├« (o dat─â, un termen etc.). ÔÖŽ Spec. A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (├«n vederea repartiz─ârii acestora ├«n categorii). ÔÖŽ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva s─â ia o anumit─â hot─âr├óre. 4. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) A preciza sensul altui cuv├ónt sau altei propozi╚Ťii. Adverbele determin─â verbele pe care le ├«nso╚Ťesc. ÔÇô Din fr. d├ęterminer, lat. determinare.
DETERMIN├üT, -─é, determina╚Ťi, -te, adj. 1. Care a fost precizat, care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) Al c─ârui sens este precizat de alt cuv├ónt sau de alt─â propozi╚Ťie. ÔÇô V. determina. Cf. fr. d├ętermin├ę.
DETERMIN├ü, det├ęrmin, vb. I. Tranz. 1. A condi╚Ťiona ├«n mod necesar, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui, a produce. Nu exist─â domeniu al ╚Ötiin╚Ťei, literaturii ╚Öi artei noastre unde cunoa╚Öterea experien╚Ťei sovietice s─â nu determine un puternic av├«nt, realiz─âri ╚Ötiin╚Ťifice ╚Öi artistice de seam─â, succese ├«n lupta ├«mpotriva influen╚Ťelor putredei ideologii burgheze ├«n cultur─â, ╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi art─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/2. For╚Ťele ╚Öi rela╚Ťiile de produc╚Ťie determin─â caracterul or├«nduirilor ╚Öi succesiunea lor. IST. R.P.R. 8. 2. A fixa (cu precizie), a hot─âr├«, a stabili (o dat─â, un termen etc.); a preciza, a l─âmuri. [╚śeful justi╚Ťiei] determin─â ╚Öi ziua ├«nf─â╚Ťi╚Ö─ârii pricinei. GHICA, S. 587. ÔŚŐ Refl. pas. O lumin─â nu poate indica o pozi╚Ťie, de vreme ce nu i se poate determina locul. CAMIL PETRESCU, U. N. 389. ÔÖŽ A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (├«n vederea repartiz─ârii acestora ├«n categorii). A determina o plant─â. A determina o roc─â. A calcula, a deduce (pe baza unor anumite date). A determina un unghi. A determina c─âldura specific─â a unui lichid. A determina pozi╚Ťia unui avion. 3. A face (pe cineva) s─â ia o hot─âr├«re; a decide, a convinge. Timotin... a reu╚Öit cu greu s─â determine pe doamna s─â vin─â ├«n odaia de primire. IBR─éILEANU, A. 130. ÔŚŐ Refl. Trebuie s─â se cunoasc─â cineva p├«n─â a nu se determina a-╚Öi lega soarta. NEGRUZZI, S. III 59. 4. (Despre un cuv├«nt sau o propozi╚Ťie) A preciza sensul unui cuv├«nt sau al unei propozi╚Ťii. Adverbele determin─â verbele pe care le ├«nso╚Ťesc.
DETERMIN├üT, -─é, determina╚Ťi, -te, adj. 1. Precizat, hot─âr├«t, stabilit. Bela, ├«ns─â, se m├«ndrea c─â e lucr─âtor, a╚Öadar un om cu o profesiune determinat─â. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 259. ÔŚŐ (Mat.) Problem─â determinat─â = problem─â care are un num─âr limitat de solu╚Ťii posibile. 2. (Gram.; despre cuvinte) Precizat printr-un raport de determinare.
determin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 det├ęrmin─â
determin├í vb., ind. prez. 1 sg. det├ęrmin, 3 sg. ╚Öi pl. det├ęrmin─â
determinát s. n.
DETERMIN├ü vb. 1. v. st├órni. 2. v. provoca. 3. v. impulsiona. 4. v. condi╚Ťiona. 5. v. decide. 6. v. decide. 7. v. calcula. 8. a defini, a preciza, a stabili, (├«nv.) a m─ârgini, a r─âspica. (A ~ propriet─â╚Ťile metalelor.) 9. v. stabili. 10. a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a stabili, a statornici, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. v. complini.
DETERMINÁT adj. 1. v. anumit. 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. v. concret.
Determinat Ôëá nedeterminat
DETERMIN├ü vb. I. tr. 1. A fi cauza imediat─â a unui fenomen sau proces, a unui lucru; a condi╚Ťiona, a cauza. 2. A stabili cu precizie; a l─âmuri, a preciza. ÔÖŽ A deduce; a calcula (pe baza unor date anumite). 3. A hot─âr├« la ceva, a convinge, a decide (pe cineva). 4. A preciza, a l─âmuri sau a restr├ónge sensul unui cuv├ónt, al unei propozi╚Ťii. [P.i. det├ęrmin ╚Öi determ├şn. / < fr. d├ęterminer, it., lat. determinare].
DETERMIN├üT, -─é adj. Care este cauzat de ceva, definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. d├ęt├ęrmin├ę].
DETERMIN├ü vb. tr. 1. a fi cauza imediat─â a unui fapt, fenomen sau proces; a condi╚Ťiona, a cauza. 2. a stabili cu precizie (o dat─â un termen). ÔŚŐ a calcula (pe baza unor date). 3. a convinge, a decide la ceva. 4. a preciza, a l─âmuri sau a restr├ónge sensul unui cuv├ónt, al unei propozi╚Ťii. 5. (mat., fiz.) a afla valoarea unei m─ârimi; a m─âsura. (< fr. d├ęterminer, lat. determinare)
DETERMIN├üT, -─é I. adj. precizat. ÔŚŐ cauzat de ceva. ÔŚŐ (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3). II. s. n. element lingvistic determinat de un altul. (< fr. d├ętermin├ę)
A DETERMIN├ü det├ęrmin tranz. 1) A face s─â se produc─â ├«n mod necesar; a provoca; a genera. 2) (timp, date, termene etc.) A fixa printr-o ├«n╚Ťelegere prealabil─â; a stabili; a hot─âr├«. 3) (corpuri, plante etc.) A stabili (pe baza tr─âs─âturilor specifice) ca apar╚Ťin├ónd la o clas─â sau la o specie; a identifica. 4) A stabili cu exactitate; a preciza; a defini; a delimita. ~ sensul unui cuv├ónt. 5) (cuvinte, propozi╚Ťii) A preciza ├«n calitate de determinativ; a explica. 6) A face s─â ia o decizie; a hot─âr├«; a decide. /<fr. d├ęterminer, lat. determinare
DETERMIN├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival (despre cuvinte, propozi╚Ťii) Care este precizat, l─âmurit de alte cuvinte sau grupuri de cuvinte. /v. a determina
determin├á v. 1. a hot─âr├«, a indica ├«ntrÔÇÖun mod precis: a determina o distan╚Ť─â; 2. a cauza, a produce: c─âderea a determinat moartea; 3. a face s─â iea o rezolu╚Ťiune: lÔÇÖam determinat s─â plece.
*det├ęrmin, -├í v. tr. (lat. d├ętermino, -are. V. termin, ╚Ť─ârm). Ar─ât precis: a determina o distan╚Ť─â. Hot─âr─âsc, decid, fac s─â: acest eveniment mÔÇÖa determinat s─â plec. Precizez ├«n╚Ťelesu unu─ş cuv├«nt, limitez hot─âr─âsc: ÔÇ×tristÔÇŁ e c├«nd din ├«nt├«mplare ÔÇ×tragicÔÇŁ c├«nd e rezultatu caracterulu─ş unu─ş ero┼ş din dram─â. Cauzez, produc: a determina succesu une─ş b─ât─âli─ş.
*determin├ít, -─â adj. Fix: or─â, epoc─â determinat─â. ├Ändr─âzne╚Ť, hot─âr├«t, rezolut: soldat determinat.
DETERMINA vb. 1. a cauza, a declan╚Öa, a dezl─ân╚Ťui, a genera, a isca, a na╚Öte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a st├«rni, (├«nv. ╚Öi reg.) a scorni, (├«nv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discu╚Ťii aprinse.) 2. a cauza, a crea, a da, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a st├«rni. (Injec╚Ťia i-a ~ o senza╚Ťie de ├«nviorare.) 3. a imprima, a impulsiona, a impune. (A ~ unui mobil o mi╚Öcare.) 4. a condi╚Ťiona. (Factori care ~ producerea fenomenului.) 5. a convinge, a decide, a face, a hot─âr├«, a ├«ndupleca, (├«nv.) a ├«ndemna, a pleca. (L-a ~ s─â vin─â.) 6. a decide, a hot─âr├«, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ ├«n ultimele clipe.) 7. a calcula, a fixa, a m─âsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) 8. a defini, a preciza, a stabili, (├«nv.) a m─ârgini, a r─âspica. (A ~ propriet─â╚Ťile metalelor.) 9. a fixa, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum a ~ concentra╚Ťia vinului?) 10. a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a stabili, a statornici, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. (GRAM.) a complini.
DETERMINAT adj. 1. anumit, cunoscut, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 2. definit, precizat, stabilit. (Un aspect bine ~.) 3. concret, precis. (I-a oferit clteva fapte ~.)
DETERMIN├üT, -─é adj. (< determin├í < fr. d├ęterminer, it., lat. determinare): ├«n sintagmele interjec╚Ťie determinat─â, monem determinat, subiect determinat ╚Öi substantiv determinat (v.).
DETERMIN├üT s. m. (< determin├í, cf. fr. d├ęterminer): termen regent din cadrul unui raport sintactic, al c─ârui sens este precizat, l─âmurit sau restr├óns de c─âtre termenul subordonat. ├Än limba rom├ón─â, substantivul ╚Öi verbul sunt ├«n mod obi╚Önuit elemente determinate (regente), primul al adjectivului ╚Öi numeralului, al doilea al adverbului: g├óndire profund─â, zece zile, r├óndul al doilea, alearg─â nebune╚Öte etc. ╚śi alte p─âr╚Ťi de vorbire pot deveni termeni determina╚Ťi (regen╚Ťi) ├«ntr-o rela╚Ťie binar─â (cu sau f─âr─â elemente ra╚Ťionale): bun de glume, acesta ro╚Öu, acela de jos, patru galben, doi de sus, jos din cire╚Ö!, hai la drum!
determinat, -─â, determina╚Ťi, -te adj. (pub.) ferm, hot─âr├ót.[1]

Determinat dex online | sinonim

Determinat definitie

Intrare: determina
determina verb grupa I conjugarea I
Intrare: determinat
determinat adjectiv