Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru determinare

determina vt [At: CALENDARIU (1794), 38/29 / Pzi: ~├ęrmin, (├«nv) ~n├ęz / E: fr d├ęterminer, lat determinare] 1 A ar─âta, ├«n mod sigur ╚Öi categoric, ceva sau pe cineva Si: a identifica. 2 A fixa (cu precizie) o dat─â, un termen etc. Si: a hot─âr├«, a stabili. 3 (Pex) A defini. 4 (D. cuvinte, propozi╚Ťii sau categorii sintactice) A preciza sensul (lexical sau gramatical) al unui cuv├ónt sau al unei propozi╚Ťii. 5 (Spc) A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unui fenomen, caracteristicile unei plante (├«n vederea identific─ârii sau a repartiz─ârii acestora ├«n categorii). 6 (Pex) A cunoa╚Öte. 7 (C.i. oameni) A face ca cineva s─â ia o anumit─â decizie, pozi╚Ťie, atitudine etc. Si: a convinge. 8 (C.i. fapte, fenomene, situa╚Ťii etc.) A servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen Si: a cauza, a condi╚Ťiona, a genera, a produce. 9 (Pex) A avea ca rezultat. 10 (Rar) A predestina. 11 (Spc) A deduce pe baza anumitor date Si: a calcula.
determin├íre sf [At: S─éULESCU, GRAM. ROM. I, 27/5 / Pl: ~nß║»ri / E: determina] 1 Stabilire a limitelor ├«ntre care se situeaz─â un lucru, un fenomen, un fapt etc. Si: determinat1 (1), (├«nv) determina╚Ťie (1), determin─âciune (1). 2 (Pex) Identificare. 3 Opera╚Ťie logic─â prin care se trece de la no╚Ťiuni generale la no╚Ťiuni mai pu╚Ťin generale ╚Öi cu o sfer─â mai restr├óns─â, dar cu un con╚Ťinut mai bogat Si: (├«nv) determina╚Ťie (3), determin─âciune (3). 4 Precizare a caracterelor, a ├«nsu╚Öirilor (cantitative, calitative etc.) ale unui obiect, ale unui fenomen etc. (├«n vederea identific─ârii sau repartiz─ârii ├«n categorii) Si: determinat1 (3) Si: (├«nv) determina╚Ťie (4), determin─âciune (4). 5 Precizare a sensului (lexical sau gramatical) al unui cuv├ónt sau al unei propozi╚Ťii cu ajutorul unui detenninant (3) Si: subordonare, (├«nv) determina╚Ťie (5), determin─âciune (5). 6 Convingere. 7 Cauz─â. 8 (Pex) Rezultat. 9 (Spc) Deducere pe baza anumitor date Si: calcul, (├«nv) determina╚Ťie (9), determin─âciune (9).
DETERMIN├ü, det├ęrmin, vb. I. Tranz. 1. A condi╚Ťiona ├«n mod necesar, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hot─âr├« (o dat─â, un termen etc.). ÔÖŽ Spec. A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (├«n vederea repartiz─ârii acestora ├«n categorii). ÔÖŽ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva s─â ia o anumit─â hot─âr├óre. 4. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) A preciza sensul altui cuv├ónt sau altei propozi╚Ťii. Adverbele determin─â verbele pe care le ├«nso╚Ťesc. ÔÇô Din fr. d├ęterminer, lat. determinare.
DETERMIN├üRE, determin─âri, s. f. Faptul de a determina. ÔÖŽ (Concr.) Cuv├ónt sau propozi╚Ťie care precizeaz─â sensul altui cuv├ónt sau al altei propozi╚Ťii cu care este ├«n leg─âtur─â, fiind subordonate acestora. ÔÇô V. determina.
DETERMIN├ü, det├ęrmin, vb. I. Tranz. 1. A condi╚Ťiona ├«n mod necesar, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hot─âr├« (o dat─â, un termen etc.). ÔÖŽ Spec. A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (├«n vederea repartiz─ârii acestora ├«n categorii). ÔÖŽ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva s─â ia o anumit─â hot─âr├óre. 4. (Despre cuvinte sau propozi╚Ťii) A preciza sensul altui cuv├ónt sau altei propozi╚Ťii. Adverbele determin─â verbele pe care le ├«nso╚Ťesc. ÔÇô Din fr. d├ęterminer, lat. determinare.
DETERMIN├üRE, determin─âri, s. f. Faptul de a determina. ÔÖŽ (Concr.) Cuv├ónt sau propozi╚Ťie care precizeaz─â sensul altui cuv├ónt sau al altei propozi╚Ťii cu care este ├«n leg─âtur─â, fiind subordonate acestora. ÔÇô V. determina.
DETERMIN├ü, det├ęrmin, vb. I. Tranz. 1. A condi╚Ťiona ├«n mod necesar, a servi drept cauz─â pentru apari╚Ťia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui, a produce. Nu exist─â domeniu al ╚Ötiin╚Ťei, literaturii ╚Öi artei noastre unde cunoa╚Öterea experien╚Ťei sovietice s─â nu determine un puternic av├«nt, realiz─âri ╚Ötiin╚Ťifice ╚Öi artistice de seam─â, succese ├«n lupta ├«mpotriva influen╚Ťelor putredei ideologii burgheze ├«n cultur─â, ╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi art─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 1/2. For╚Ťele ╚Öi rela╚Ťiile de produc╚Ťie determin─â caracterul or├«nduirilor ╚Öi succesiunea lor. IST. R.P.R. 8. 2. A fixa (cu precizie), a hot─âr├«, a stabili (o dat─â, un termen etc.); a preciza, a l─âmuri. [╚śeful justi╚Ťiei] determin─â ╚Öi ziua ├«nf─â╚Ťi╚Ö─ârii pricinei. GHICA, S. 587. ÔŚŐ Refl. pas. O lumin─â nu poate indica o pozi╚Ťie, de vreme ce nu i se poate determina locul. CAMIL PETRESCU, U. N. 389. ÔÖŽ A preciza ├«nsu╚Öirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (├«n vederea repartiz─ârii acestora ├«n categorii). A determina o plant─â. A determina o roc─â. A calcula, a deduce (pe baza unor anumite date). A determina un unghi. A determina c─âldura specific─â a unui lichid. A determina pozi╚Ťia unui avion. 3. A face (pe cineva) s─â ia o hot─âr├«re; a decide, a convinge. Timotin... a reu╚Öit cu greu s─â determine pe doamna s─â vin─â ├«n odaia de primire. IBR─éILEANU, A. 130. ÔŚŐ Refl. Trebuie s─â se cunoasc─â cineva p├«n─â a nu se determina a-╚Öi lega soarta. NEGRUZZI, S. III 59. 4. (Despre un cuv├«nt sau o propozi╚Ťie) A preciza sensul unui cuv├«nt sau al unei propozi╚Ťii. Adverbele determin─â verbele pe care le ├«nso╚Ťesc.
DETERMIN├üRE, determin─âri, s. f. Faptul de a determina. 1. Fixare (cu precizie), stabilire. Comisia special─â pentru determinarea calit─â╚Ťii de traduc─âtor de pe l├«ng─â Academia R.P.R. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2592. Determinarea nevoilor concrete de utilaj ale ╚Ť─ârii, pe ramuri ale industriei, face parte din sistemul de activitate planificat─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 367, 5/1. ÔÖŽ Delimitare. Determinarea juridic─â a unei propriet─â╚Ťi. Determinarea a╚Öez─ârii ╚Öi ├«ntinderii unei gr─âdini publice pe o plan╚Ö─â. ÔÖŽ Precizarea ├«nsu╚Öirilor cantitative ╚Öi calitative ale unui corp, ale unei plante sau ale unui fenomen, prin care corpul, planta sau fenomenele se deosebesc de altele asem─ân─âtoare. Determinarea unei plante. Determinarea unui mineral. ÔÖŽ Calculare. Determinarea unui unghi. Determinarea greut─â╚Ťii moleculare. 2. Condi╚Ťionare. 3. (Rar) Faptul de a se decide sau de a decide pe cineva la o ac╚Ťiune; hot─âr├«re; ├«ndemn. Determinare la crim─â. 4. Cuv├«nt sau propozi╚Ťie care determin─â, care precizeaz─â sensul altui cuv├«nt sau al altei propozi╚Ťii cu care este ├«n leg─âtur─â. Ampla construc╚Ťie sintactic─â pe care o ├«nt├«lnim la tot pasul ├«n scrierile lui [B─âlcescu] alc─âtuie╚Öte o structur─â de determin─âri ale propozi╚Ťiei principale, care la r├«ndul lor primesc alte determin─âri. L. ROM. 1953, nr. 1, 43. ÔŚŐ Raport de determinare = raport existent ├«ntre mai multe cuvinte asociate, dintre care unul serve╚Öte s─â precizeze sensul celuilalt.
determin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 det├ęrmin─â
determináre s. f., g.-d. art. determinắrii; pl. determinắri
determin├í vb., ind. prez. 1 sg. det├ęrmin, 3 sg. ╚Öi pl. det├ęrmin─â
determináre s. f., g.-d. art. determinării; pl. determinări
DETERMIN├ü vb. 1. v. st├órni. 2. v. provoca. 3. v. impulsiona. 4. v. condi╚Ťiona. 5. v. decide. 6. v. decide. 7. v. calcula. 8. a defini, a preciza, a stabili, (├«nv.) a m─ârgini, a r─âspica. (A ~ propriet─â╚Ťile metalelor.) 9. v. stabili. 10. a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a stabili, a statornici, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. v. complini.
DETERMIN├üRE s. 1. v. provocare. 2. creare, pricinuire, producere, provocare, st├órnire. (~ unei st─âri de...) 3. v. condi╚Ťionare. 4. v. calculare. 5. definire, precizare, stabilire. (O atent─â ~ a propriet─â╚Ťii metalelor.) 6. v. stabilire. 7. v. complinire.
DETERMIN├ü vb. I. tr. 1. A fi cauza imediat─â a unui fenomen sau proces, a unui lucru; a condi╚Ťiona, a cauza. 2. A stabili cu precizie; a l─âmuri, a preciza. ÔÖŽ A deduce; a calcula (pe baza unor date anumite). 3. A hot─âr├« la ceva, a convinge, a decide (pe cineva). 4. A preciza, a l─âmuri sau a restr├ónge sensul unui cuv├ónt, al unei propozi╚Ťii. [P.i. det├ęrmin ╚Öi determ├şn. / < fr. d├ęterminer, it., lat. determinare].
DETERMIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a determina ╚Öi rezultatul ei; condi╚Ťionare, cauzare. ÔÖŽ Opera╚Ťie logic─â invers─â generaliz─ârii, prin care se trece de la no╚Ťiuni mai generale la no╚Ťiuni mai pu╚Ťin generale. ÔÖŽ Precizare a con╚Ťinutului unui cuv├ónt sau al unei propozi╚Ťii cu ajutorul unui determinant. [< determina].
DETERMIN├ü vb. tr. 1. a fi cauza imediat─â a unui fapt, fenomen sau proces; a condi╚Ťiona, a cauza. 2. a stabili cu precizie (o dat─â un termen). ÔŚŐ a calcula (pe baza unor date). 3. a convinge, a decide la ceva. 4. a preciza, a l─âmuri sau a restr├ónge sensul unui cuv├ónt, al unei propozi╚Ťii. 5. (mat., fiz.) a afla valoarea unei m─ârimi; a m─âsura. (< fr. d├ęterminer, lat. determinare)
DETERMIN├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a determina. 2. opera╚Ťie logic─â, invers─â generaliz─ârii, prin care se trece de la no╚Ťiuni mai generale la no╚Ťiuni mai pu╚Ťin generale. 3. precizare a con╚Ťinutului unui cuv├ónt sau al unei propozi╚Ťii (determinat) cu ajutorul unui determinant. (< determina)
A DETERMIN├ü det├ęrmin tranz. 1) A face s─â se produc─â ├«n mod necesar; a provoca; a genera. 2) (timp, date, termene etc.) A fixa printr-o ├«n╚Ťelegere prealabil─â; a stabili; a hot─âr├«. 3) (corpuri, plante etc.) A stabili (pe baza tr─âs─âturilor specifice) ca apar╚Ťin├ónd la o clas─â sau la o specie; a identifica. 4) A stabili cu exactitate; a preciza; a defini; a delimita. ~ sensul unui cuv├ónt. 5) (cuvinte, propozi╚Ťii) A preciza ├«n calitate de determinativ; a explica. 6) A face s─â ia o decizie; a hot─âr├«; a decide. /<fr. d├ęterminer, lat. determinare
determin├á v. 1. a hot─âr├«, a indica ├«ntrÔÇÖun mod precis: a determina o distan╚Ť─â; 2. a cauza, a produce: c─âderea a determinat moartea; 3. a face s─â iea o rezolu╚Ťiune: lÔÇÖam determinat s─â plece.
determinare f. 1. ac╚Ťiunea de a determina; 2. rezolu╚Ťiune luat─â dup─â reflexiune.
*det├ęrmin, -├í v. tr. (lat. d├ętermino, -are. V. termin, ╚Ť─ârm). Ar─ât precis: a determina o distan╚Ť─â. Hot─âr─âsc, decid, fac s─â: acest eveniment mÔÇÖa determinat s─â plec. Precizez ├«n╚Ťelesu unu─ş cuv├«nt, limitez hot─âr─âsc: ÔÇ×tristÔÇŁ e c├«nd din ├«nt├«mplare ÔÇ×tragicÔÇŁ c├«nd e rezultatu caracterulu─ş unu─ş ero┼ş din dram─â. Cauzez, produc: a determina succesu une─ş b─ât─âli─ş.
*determina╚Ťi├║ne f. (lat. determin├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a determina. ÔÇô ╚śi -a╚Ťie, dar ma─ş ales -├íre.
DETERMINA vb. 1. a cauza, a declan╚Öa, a dezl─ân╚Ťui, a genera, a isca, a na╚Öte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a st├«rni, (├«nv. ╚Öi reg.) a scorni, (├«nv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discu╚Ťii aprinse.) 2. a cauza, a crea, a da, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a st├«rni. (Injec╚Ťia i-a ~ o senza╚Ťie de ├«nviorare.) 3. a imprima, a impulsiona, a impune. (A ~ unui mobil o mi╚Öcare.) 4. a condi╚Ťiona. (Factori care ~ producerea fenomenului.) 5. a convinge, a decide, a face, a hot─âr├«, a ├«ndupleca, (├«nv.) a ├«ndemna, a pleca. (L-a ~ s─â vin─â.) 6. a decide, a hot─âr├«, a stabili, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ ├«n ultimele clipe.) 7. a calcula, a fixa, a m─âsura, a stabili. (A ~ valoarea unor parametri.) 8. a defini, a preciza, a stabili, (├«nv.) a m─ârgini, a r─âspica. (A ~ propriet─â╚Ťile metalelor.) 9. a fixa, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum a ~ concentra╚Ťia vinului?) 10. a fixa, a hot─âr├«, a preciza, a stabili, a statornici, (├«nv.) a defige, a ├«nsemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru...) 11. (GRAM.) a complini.
DETERMINARE s. 1. cauzare, declan╚Öare, generare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, (rar) provoca╚Ťie. (~ unei puternice reac╚Ťii.) 2. creare, pricinuire, producere, provocare, st├«rnire. (~ unei st─âri de...) 3. condi╚Ťionare. (Raport de ~.) 4. calculare, fixare, m─âsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 5. definire, precizare, stabilire. (O atent─â ~ a propriet─â╚Ťii metalelor.) 6. fixare, precizare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 7. (GRAM.) complinire. (Un verb f─âr─â ~.)
determinare v. dodecafonie.
DETERMIN├üRE s. f. (< determin├í < fr. d├ęterminer, it., lat. determinare): precizare, l─âmurire sau restr├óngere a sensului unui termen regent (determinat) de c─âtre termenul subordonat (determinant). ÔŚŐ ~ concr├ęt─â: d. realizat─â cu ajutorul unor cuvinte care dispun de sens lexical, ca de exemplu substantivele, adjectivele, numeralele, pronumele, verbele, adverbele ╚Öi interjec╚Ťiile. ÔŚŐ ~ abstr├íct─â: d. realizat─â cu ajutorul unor cuvinte care nu dispun de sens lexical, ci numai de o semnifica╚Ťie gramatical─â, ca de exemplu articolele hot─âr├óte enclitice ╚Öi articolele nehot─âr├óte. ├Än gramatica limbii rom├óne, d. abstract─â cu ajutorul articolelor hot─âr├óte enclitice reprezint─â o categorie gramatical─â de rela╚Ťie, al─âturi de caz ╚Öi de compara╚Ťie. ÔŚŐ ~ ├║nic─â: d. realizat─â numai cu un singur determinant, ca ├«n exemplele colegul, un coleg, acest coleg, ce coleg, orice coleg, nici un coleg, cer senin, patru fra╚Ťi, al doilea tren, alearg─â u╚Öor, mobil─â de nuc, laud─â de sine, voin╚Ť─â de a ├«nvinge, h├órtie de scris, mers ├«napoi, prieten de aici, bravo patriot! ÔŚŐ ~ mult├şpl─â: d. realizat─â cu doi sau mai mul╚Ťi determinan╚Ťi, ca ├«n exemplele ÔÇô colegul acesta al meu, acest coleg corect al meu etc.

Determinare dex online | sinonim

Determinare definitie

Intrare: determina
determina verb grupa I conjugarea I
Intrare: determinare
determinare substantiv feminin