deteriorat definitie

2 intrări

23 definiții pentru deteriorat

deteriorá vtr [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 211 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~réz / E: fr déteriorer] 1-2 A (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.) Si: a (se) avaria, a (se) defecta, a (se) degrada, a (se) deregla, a (se) rupe, a (se) uza.
deteriorát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deteriora] Stricare.
deteriorát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: deteriora] Care este stricat Si: avariat, defectat, degradat, dereglat, rupt, uzat.
DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.
DETERIORÁT, -Ă, deteriorați, -te, adj. Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.
DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uza, a (se) strica (prin întrebuințare îndelungată, în urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] – Din fr. déteriorer, lat. deteriorare.
DETERIORÁT, -Ă, deteriorați, -te, adj. Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] – V. deteriora.
DETERIORÁ, deteriorez, vb. I. Tranz. A aduce în stare rea, a scoate din uz (prin întrebuințare îndelungată); a strica. Inspectînd măcar o dată pe săptămînă odăile, să constate dacă nimeni n-a deteriorat paturile... C. PETRESCU, C. V. 50. ◊ Refl. După înșurubări și deșurubări repetate, filetul începe să se deterioreze. – Pronunțat: -ri-o-.
DETERIORÁT, -Ă, deteriorați, -te, adj. În stare rea; stricat. Mașină deteriorată. – Pronunțat: -ri-o-.
deteriorá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 deterioreáză
deteriorá vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deterioréz, 3 sg. și pl. deterioreáză
DETERIORÁ vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.
DETERIORÁ vb. v. agrava, înrăi, înrăutăți.
DETERIORÁT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. v. ponosit. 3. avariat.
DETERIORÁT adj. v. înrăutățit.
DETERIORÁ vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stricăciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. détériorer, it., lat. deteriorare].
DETERIORÁ vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stricăciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor relații etc.). (< fr. déteriorer, lat. deteriorare)
A DETERIORÁ ~éz tranz. A face să se deterioreze; a defecta; a strica; a avaria; a deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare
A SE DETERIORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. déteriorer, lat. deteriorare
deteriorà v. a aduce un lucru în stare rea, a strica.
*deteriorez v. tr. (lat. deterióro, -áre, d. detérior, -óris, maĭ răŭ, maĭ stricat). Stric, avariez: casă, șosea deteriorată. V. vatăm.
DETERIORA vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) avaria, a (se) strica. (Nava s-a ~.)
DETERIORAT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, ponosit, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 3. avariat, stricat. (Sistem tehnic ~.)

deteriorat dex

Intrare: deteriora
deteriora verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-o-
Intrare: deteriorat
deteriorat adjectiv