Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru deteriorat

deterior├í vtr [At: CODRU-DR─éGU╚śANU, C. 211 / P: ~ri-o~ / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęteriorer] 1-2 A (se) strica (prin ├«ntrebuin╚Ťare ├«ndelungat─â, ├«n urma unui accident etc.) Si: a (se) avaria, a (se) defecta, a (se) degrada, a (se) deregla, a (se) rupe, a (se) uza.
deteriorát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deteriora] Stricare.
deterior├ít2, ~─â a [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-o~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deteriora] Care este stricat Si: avariat, defectat, degradat, dereglat, rupt, uzat.
DETERIOR├ü, deteriorez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) uza, a (se) strica (prin ├«ntrebuin╚Ťare ├«ndelungat─â, ├«n urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din fr. d├ęteriorer, lat. deteriorare.
DETERIOR├üT, -─é, deteriora╚Ťi, -te, adj. Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô V. deteriora.
DETERIOR├ü, deteriorez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) uza, a (se) strica (prin ├«ntrebuin╚Ťare ├«ndelungat─â, ├«n urma unui accident etc.). [Pr.: -ri-o-] ÔÇô Din fr. d├ęteriorer, lat. deteriorare.
DETERIOR├üT, -─é, deteriora╚Ťi, -te, adj. Uzat, stricat. [Pr.: -ri-o-] ÔÇô V. deteriora.
DETERIOR├ü, deteriorez, vb. I. Tranz. A aduce ├«n stare rea, a scoate din uz (prin ├«ntrebuin╚Ťare ├«ndelungat─â); a strica. Inspect├«nd m─âcar o dat─â pe s─âpt─âm├«n─â od─âile, s─â constate dac─â nimeni n-a deteriorat paturile... C. PETRESCU, C. V. 50. ÔŚŐ Refl. Dup─â ├«n╚Öurub─âri ╚Öi de╚Öurub─âri repetate, filetul ├«ncepe s─â se deterioreze. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-o-.
DETERIOR├üT, -─é, deteriora╚Ťi, -te, adj. ├Än stare rea; stricat. Ma╚Öin─â deteriorat─â. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-o-.
deteriorá (a ~) (-ri-o-) vb., ind. prez. 3 deterioreáză
deterior├í vb. (sil. -ri-o), ind. prez. 1 sg. deterior├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deteriore├íz─â
DETERIORÁ vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. v. ponosi. 3. v. avaria.
DETERIOR├ü vb. v. agrava, ├«nr─âi, ├«nr─âut─â╚Ťi.
DETERIORÁT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. v. ponosit. 3. avariat.
DETERIOR├üT adj. v. ├«nr─âut─â╚Ťit.
DETERIOR├ü vb. I. tr., refl. A uza sau a aduce stric─âciuni, a (se) strica. [Pron. -ri-o-. / < fr. d├ęt├ęriorer, it., lat. deteriorare].
DETERIOR├ü vb. tr., refl. 1. a (se) uza, a aduce stric─âciuni unui lucru, a (se) strica, a (se) degrada. 2. a (se) distruge echilibrul, caracterul (unor rela╚Ťii etc.). (< fr. d├ęteriorer, lat. deteriorare)
A DETERIOR├ü ~├ęz tranz. A face s─â se deterioreze; a defecta; a strica; a avaria; a deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. d├ęteriorer, lat. deteriorare
A SE DETERIOR├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre sisteme tehnice) A ie╚Öi din func╚Ťiune; a nu mai func╚Ťiona normal; a se defecta; a se degrada; a se strica; a se deregla. [Sil. -ri-o-] /<fr. d├ęteriorer, lat. deteriorare
deteriorà v. a aduce un lucru în stare rea, a strica.
*deteriorez v. tr. (lat. deteri├│ro, -├íre, d. det├ęrior, -├│ris, ma─ş r─â┼ş, ma─ş stricat). Stric, avariez: cas─â, ╚Öosea deteriorat─â. V. vat─âm.
DETERIORA vb. 1. a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) ponosi, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) avaria, a (se) strica. (Nava s-a ~.)
DETERIORAT adj. 1. degradat, învechit, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, ponosit, ros, stricat, tocit, uzat. (Haine ~.) 3. avariat, stricat. (Sistem tehnic ~.)

Deteriorat dex online | sinonim

Deteriorat definitie

Intrare: deteriora
deteriora verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-o-
Intrare: deteriorat
deteriorat adjectiv